10 definiții pentru medaliat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [Pr.: -li-at] – Medalie + suf. -at (după fr. médaillé).
MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [Pr.: -li-at] – Medalie + suf. -at (după fr. médaillé).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
medaliat, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, IV, 6 / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: medalie cf fr médaillé] Care a fost distins cu o medalie Vz decorat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEDALIAT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins u o medalie. V. decorat. Bogoslovul ( = teolog) medaliat s-a întors la locul său încet și cu capul plecat. CONTEMPORANUL, IV 6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost premiat, distins cu o medalie. [Pron. -li-at. / cf. fr. médaillé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEDALIAT ~ată (~ați, ~ate) Care a fost distins cu o medalie. [Sil. -li-at] /medalie + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
medaliat a. care a primit o medalie: soldat medaliat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEDALIAT adj. v. decorat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
medaliat adj. v. DECORAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
medaliat, -ă, medaliați, -te adj. (deț.) grațiat de președintele țării.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEDALIAT, -Ă adj. Care a fost distins cu o medalie. V. d e c o r a t. Tu, al doilea bogoslov, medaliat, și să nu te duci la Academie? CONTEMPORANUL, IV, 6. Fresca, desemnărilor și a picturilor foștilor elevi medaliați. ARDELEANU, U. D. 85. ◊ (Substantivat) Se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliați. CARAGIALE, O. III, 46. - Pronunțat: -li-at. - Pl.: medaliați, -te. – De la medalie, după fr. médaillé.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
medaliat, medaliatăadjectiv
- 1. Care a fost distins cu o medalie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: decorat
- Bogoslovul (= teolog) medaliat s-a întors la locul său încet și cu capul plecat. CONTEMPORANUL, IV 6. DLRLC
-
etimologie:
- Medalie + -at DEX '98 DEX '09
- médaillé DEX '09 DEX '98 DN