megalomanie sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~ii / E: fr mégalomanie] 1 Stare a celui megaloman (1) Si: grandomanie. 2 Stare patologică constând în obsesia măreției.

MEGALOMANIE, megalomanii, s. f. Faptul de a fi megaloman; grandomanie.

MEGALOMANIE s.f. Grandomanie. ♦ (Med.) Nebunie care constă în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. [Gen. -iei. / < fr. mégalomanie, cf. gr. megas – mare, mania – nebunie].

MEGALOMANIE s. f. 1. faptul de a fi megaloman (1). 2. nebunie în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. (< fr. mégalomanie)

MEGALOMANIE ~i f. 1) Stare patologică caracterizată prin delir de grandoare și prin delir de persecuție. 2) Orgoliu excesiv. /<fr. mégalomanie

megalomanie f. nebunia măririlor.

*megalomaníe f. (megal- din megaloman și manie). Mania de a face pe marele.

!megalomanie s. f., art. megalomania, g.-d. art. megalomaniei

megalomanie s. f., art. megalomania, g.-d. art. megalomaniei; pl. megalomanii, art. megalomaniile

megalomanie s. f. → manie

MEGALO- „mare, uriaș, înalt, gigant, intens”. ◊ gr. megas, megalos „uriaș” > fr. mégalo-, engl. id., germ. id. > rom. megalo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., globulă roșie care are un nucleu foarte mare; ~cefal (v. -cefal), adj., care prezintă megalocefalie; sin. megacefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie care constă în dezvoltarea excesivă a craniului; sin. megacefalie, megalocranie; ~cit (v. -cit), s. n., celulă roșie mare și anucleată, care apare în sînge în cazul anemiei pernicioase; ~cranie (v. -cranie), s. f., megalocefalie*; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare exagerată a degetelor; ~dermie (v. -dermie), s. f., hipertrofie congenitală a pielii; sin. dermomegalie; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~manie (v. -manie), s. f., manifestare psihică morbidă, caracterizată prin obsesia grandorii, a gloriei, a puterii; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care constă în gigantismul unuia sau al ambelor membre superioare; ~psihie (v. -psihie), s. f., încredere exagerată în propriile sale forțe sau posibilități; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., mărise excesivă a viscerelor; sin. megasplanhnie; ~splenie (v. -splenie), s. f., mărire exagerată a splinei; ~timie (v. -timie), s. f., creștere în volum a timusului; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă gigantică dinozauriană, din mezozoic, care, în mers, se sprijinea pe coadă.

MEGALOMANIE s. v. îngâmfare.

megalomanie s.f. grandomanie. Cunoscuții îl evită din cauza megalomaniei lui.

MEGALOMANIE s. grandomanie.

MEGALOMANIE s. f. 1. Faptul de a fi megaloman (1); grandomanie. Cf. ȘĂINEANU, D. U., ALEXI, W. Creșterea pînă la hipertrofie a orgoliului, a megalomaniei, cu alte cuvinte sporirea enormă a individualismului burghez, așa cum s-a efectuat acum un veac. RALEA, S. T. II, 203. Megalomania feudală. V. ROM. aprilie 1954, 71. 2. Stare patologică manifestată prin delir, de grandoare. – Din fr. mégalomanie.