memorator sn [At: DM / Pl: ~oare / E: fr mémorateur] 1 Memento (2). 2 (Teh; rar) Memorie (9).

MEMORATOR, memoratoare, s. n. Carte de buzunar, care cuprinde rezumativ noțiuni și principii, tabele, formule etc. utilizate în știință și în tehnică.

MEMORATOR s.n. 1. Carte care cuprinde în mod rezumativ tabele, formulare, definiții etc., folosită cu deosebire în știință și în tehnică; memento (1). 2. Memorie (4). [< fr. mémorateur].

MEMORATOR s. n. 1. carte care cuprinde rezumativ tabele, formulare, definiții etc., în știință și în tehnică; memento (1). 2. memorie (3). (< fr. mémorateur)

MEMORATOR ~oare n. 1) Carte de format mic, în care se expun sumar elementele de bază ale unei discipline sau științe; memento. 2) tehn. Dispozitiv al computerului care înregistrează și stochează informațiile ce vor fi prelucrate ulterior. /<fr. mémorateur

memorator s. n., pl. memoratoare

memorator s. n., pl. memoratoare

memorator s. n., pl. memoratoare

MEMORATOR s. 1. v. memento. 2. v. memorie.

MEMORATOR s. 1. memento. (Și-a notat ceva în ~.) 2. (TEHN.) memorie. (~ la calculator.)

MEMORATOR s. n. 1. Carte care rezumă esențialul unei discipline sau al unei științe, cuprinzînd tabele, formule, definiții etc. ; memento (2). V. b r e v i a r. Cf. DM, DN, LTR². 2. (Tehn.) Memorie (3). Cf. LTR² XI, 20. – Pl.: memoratoare. Din fr. mémorateur.