menajament sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~e / E: fr ménagement] (Mpl; șîe a trata cu ~e) Tact față de sensibilitatea unei persoane, pe care din respect, din interes etc. vrem s-o cruțăm de neplăceri etc. Si: menajare.

MENAJAMENT, menajamente, s. n. Menajare, cruțare. Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. C. PETRESCU, O. P. II 175. Nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. REBREANU, R. I 187.

MENAJAMENT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement].

MENAJAMENT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr. ménagement)

MENAJAMENT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruța de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement

menajament s. n., pl. menajamente

menajament s. n., pl. menajamente

menajament s. n., pl. menajamente

MENAJAMENT s. v. menajare.

MENAJAMENT s. menajare. (Să-i spui cu ~te.)

Menajament ≠ bruschețe, brutalitate

MENAJAMENT s. n. (Mai ales la pl.) Tact față de sensibilitatea unei persoane (pe care din respect, din interes etc. vrem s-o cruțăm de neplăceri etc.) ; menajare. Cf. ALEXI, W. Se văzu nevoit să spună și familiei, cu multe înconjururi și menajamente, că Belciug. . . are să vie la licitație. REBREANU, I. 262. Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. PETRESCU, O. P. II, 175. Pe de altă parte, scrisoarea de dezavuare a țarului conținea prea multe menajamente pentru Ipsilanti. OȚETEA, T. V. 205. Și de aice se năștea susceptibilitatea mea. . . care-l revolta ca o tutelă și pe care o trata fără menajamente, brutal chiar. TEODOREANU, M. II, 515. Critică sinceră, cumpănită și principială, făcută deschis și fără menajamente. CONTEMP. 1949, nr. 162, 5/1. Presa comunistă este de neconceput fără critică ascuțită, principială, critică fără menajamente și fără a ține seama de persoane. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 964. - Pl.: menajamente. – Din fr. ménagement.