14 definiții pentru menajament

Explicative DEX

MENAJAMENT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.

MENAJAMENT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.

menajament sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~e / E: fr ménagement] (Mpl; șîe a trata cu ~e) Tact față de sensibilitatea unei persoane, pe care din respect, din interes etc. vrem s-o cruțăm de neplăceri etc. Si: menajare.

MENAJAMENT, menajamente, s. n. Menajare, cruțare. Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. C. PETRESCU, O. P. II 175. Nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. REBREANU, R. I 187.

MENAJAMENT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement].

MENAJAMENT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr. ménagement)

MENAJAMENT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruța de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement

Ortografice DOOM

menajament s. n., pl. menajamente

menajament s. n., pl. menajamente

menajament s. n., pl. menajamente

Sinonime

MENAJAMENT s. v. menajare.

menajament s.n. menajare. Îi spune adevărul fără menajamente.

MENAJAMENT s. menajare. (Să-i spui cu ~te.)

Antonime

Menajament ≠ bruschețe, brutalitate

Tezaur

MENAJAMENT s. n. (Mai ales la pl.) Tact față de sensibilitatea unei persoane (pe care din respect, din interes etc. vrem s-o cruțăm de neplăceri etc.) ; menajare. Cf. ALEXI, W. Se văzu nevoit să spună și familiei, cu multe înconjururi și menajamente, că Belciug. . . are să vie la licitație. REBREANU, I. 262. Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. PETRESCU, O. P. II, 175. Pe de altă parte, scrisoarea de dezavuare a țarului conținea prea multe menajamente pentru Ipsilanti. OȚETEA, T. V. 205. Și de aice se năștea susceptibilitatea mea. . . care-l revolta ca o tutelă și pe care o trata fără menajamente, brutal chiar. TEODOREANU, M. II, 515. Critică sinceră, cumpănită și principială, făcută deschis și fără menajamente. CONTEMP. 1949, nr. 162, 5/1. Presa comunistă este de neconceput fără critică ascuțită, principială, critică fără menajamente și fără a ține seama de persoane. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 964. - Pl.: menajamente. – Din fr. ménagement.

Intrare: menajament
menajament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menajament
  • menajamentul
  • menajamentu‑
plural
  • menajamente
  • menajamentele
genitiv-dativ singular
  • menajament
  • menajamentului
plural
  • menajamente
  • menajamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menajament, menajamentesubstantiv neutru

  • 1. adesea (la) plural Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu uita ce te-am rugat, dragă Adi. Toate menajamentele de circumstanță pentru bietul băiat. C. PETRESCU, O. P. II 175. DLRLC
    • format_quote Nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. REBREANU, R. I 187. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „menajament” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3