menționa vt [At: HASDEU, I.C. I, 18/ V: (îvr) ~iuna / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez/ E: fr mentionner] 1 A semnala ceva, verbal sau scris. 2 A aminti în treacăt Si: a pomeni. 3 A consemna în mod expres Si: a specifica.

MENȚIONA, menționez, vb. I. Tranz. A semnala, a pomeni, a aminti, verbal sau în scris, de ceva. Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei... cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. I 246. ♦ A indica ceva în mod special, pentru a atrage atenția sau pentru a scoate în relief; a specifica.

MENȚIONA vb. I. tr. A semnala, a pomeni, a aminti ceva. ♦ A indica în mod special (ceva); a specifica. [Pron. -ți-o-. / < fr. mentionner].

MENȚIONA vb. tr. a semnala, a aminti ceva. ◊ a indica în mod special; a specifica. (< fr. mentionner)

A MENȚIONA ~ez tranz. 1) A aduce la cunoștință, atrăgând atenția în mod special; a semnala. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a aminti; a pomeni. 3) (persoane) A aprecia printr-o mențiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. mentionner

menționá v. a face mențiune.

mențiuna v vz menționa

*menționéz v. (d. mențiune; fr. mentionner, it. menzionare). Fac mențiune, amintesc, semnalez: a menționa un nume, un fapt.

menționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. menționez, 3 menționează; conj. prez. 1 sg. să menționez, 3 să menționeze corectat(ă)

menționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 menționează

menționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. menționez, 3 sg. și pl. menționează

MENȚIONA vb. 1. v. aminti. 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. v. indica. 4. v. prevedea.

MENȚIONA vb. 1. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. a arăta, a indica, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)

MENȚIONA vb. I. T r a n z. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt), a pomeni. Scriptele și actele posterioare menționează mai multe diplome emanate de la dînsul. HASDEU, I. C. I, 18. În poema polonă, el menționase fabula despre descălecarea Moldovei. IORGA, L. II, 593. Pe unii de abia îi menționează cu arătarea anilor de domnie. BUL. COM. IST. I, 180. Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei. . . cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. 246. Ca cel mai important dintre momentele vechi este menționată influența culturii slave în Moldova, în veacul al XVIII-lea. V. ROM. septembrie 1 954, 153. Trebuie menționat. . . că dalmata și albaneza prezintă și caracteristici proprii grupului occidental al limbilor romanice. SCL 1 965. 313. Au mai fost publicate „Studii de logică”. . . în domeniul psihologiei menționăm „Tratat de psihologie experimentală”. SCÎNTEIA, 1965, nr. 6671. ♦ A consemna în mod expres; a specifica. (R e f l. p a s.) La predarea verbelor impersonale să se menționeze că, gramatical, acestea au. . . persoana a III-a. GÎ 1963, nr. 689, 6/1. La pagina 266 a manualului se menționează: „Sînt de asemenea verbe impersonale”. ib. Pronunțat: -ți-o-. – Prez. ind.: menționez. – Și: (învechit, rar) mențiuná vb. I. PONTBRIANT, D. - Din fr. mentionner. – Mențiuna: prin apropiere de mențiune.

MENȚIUNÁ vb. I v. menționa.