19 definiții pentru merinde
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MERINDE, merinde, s. f. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – Lat. merenda.
MERINDE, merinde, s. f. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – Lat. merenda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
merinde sf [At: ANTIM, P. 135 / V: (reg) ~rindă, ~dine / Pl:~nzi, (reg) ~duri, ~nzuri / E: ml merenda] 1 (Pop) Hrană rece pe care o ia cineva cu sine când pleacă la drum sau la lucru. 2 (Pgn) Hrană. 3 (Reg; pex) Nume generic dat alimentelor și ustensilelor care servesc la prepararea mâncării sau la mâncat, pe care mireasa le aduce drept zestre în casa soțului. 4-5 (Rar) Masă1 (32-33).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERINDE, merinde, s. f. (Mai ales la pl.) Hrană rece pe care o ia cineva cînd pleacă la drum sau la lucru; p. ext. provizii de alimente; mîncare. Șeile cu poclăzile, pentru căluții cei pagi, erau gata, cu trăistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU, B. 105. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești lăsînd toate merindele sale în stăpînirea noastră. CREANGĂ, A. 102. Cîrd de fete și neveste de la sat aduc merinde. ALECSANDRI, P. A. 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERINDE ~ f. pl. Hrană rece luată la lucru sau la drum. /<lat. merenda
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
merinde f. pl proviziuni de drum. [Lat. MERENDA, mâncare între prânz și cină: românește cu sensul generalizat].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merínde f. pl. (lat. merénda, prînz, d. merére, a merita, a cîștiga; it. merenda, ojină, prînz intermediar între amează și seară; pv. merendo, vfr. marende, sp. merienda. D. rom. vine ung. meringya, rut. merinde, slovac merenda). Proviziunĭ, mîncare luată pe drum. – În Trans. și Mold. nord e fem. sing. (ca încălțăminte): purtînd merindea luĭ săracă (VR. 1911, 8, 222). – P. pl., cp cu colindă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
merindă sf vz merinde
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merindine sf vz merinde
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
merinde s. f., art. merindea, g.-d. art. merindei; pl. (mai frecv.) merinde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
merinde s. f., art. merindea, g.-d. art. merindei; pl. merinde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
merinde s. f., art. merindea, g.-d. art. merindei; pl. merinde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MERINDE s. pl. v. aliment, hrană, mâncare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
merinde s. pl. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
merindă (merinde), s. f. – Provizii. – Var. merinde. Megl., mr. mirinde „ora de gustare”, istr. merinde. Lat. merenda (Pușcariu 1059; Candrea-Dens., 1081; REW 5521), cf. it. merenda, prov. merendo, sp. merienda. – Der. merindare, s. f. (pînză, șervet în care se aduc proviziile); merinzar, s. m. (furnizor). Cf. megl. mirindz, mirindari „a lua o gustare; a se odihni”. – Din rom. provin rut. merendja, merendaty, pol. dialectal mierenda, mierend(z)ać (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 37), și mag. meringya (Edelspacher 19).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
merinde, s.f., pl. – Provizii, hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum. – Lat. merenda „gustare de după-amiază” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA). Cuvânt rom. > ucr. merendá, pol. dial. mierynda, slov. merinda (Miklosich, Candrea, Berneker, cf. DER), magh. meringya (Edelspacher, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
merinde, s.f., pl. – Provizii, hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum. – Lat. merenda „gustare de după-amiază”; Cuvânt rom. preluat în ucr. (merendá), pol. (mierynda), slovacă (merinda), magh. (meringya).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERÍNDE s. f. 1. (Popular) Hrană (rece) pe care o ia cineva cu sine cind pleacă la drum sau la lucru; p. g e n e r. hrană, alimente, mîncare. Să luăm împreună cu noi 5 lucruri, să ne fie ca o merinde la vreme de primejdie. ANTIM, P. 135. S-au gătit Grigorie Vodă de merindele cuviincioase pentru cale. AMIRAS, LET. III, 174/18. Pe urmă îngrijirăm de toate merinzile pentru călătoria noastră. GORJAN, H. I, 153/26, cf. BARIȚIU, P. A. I, 385. Am isprăvit merindea ce o aveam pentru drum. PANN, P. V. I, 22/26. El s-o dus să pîndească mișcările dușmanului mai de-aproape, doar a afla ceva despre hotărîrea lor și doar a putea căpăta ceva merinde pentru noi. ALECSANDRI, T. II, 20. Cîrd de fete și neveste de la sat aduc merinde. id. P. III, 42, cf. II, 105. Trebuie să-i duc merinde tătîni-tău! EMINESCU, G. P. 106, cf. id. N. 21. Moș Vasile, viind la Fălticeni, între alte merinde, aduce feciorului său și trei purcei grijiți gata. CREANGĂ, A. 107, cf. 27, 143. Puse la cale sâ-i gătească de drum merinde și tot ce-i trebuia. ISPIRESCU, L. 3, cf. 13. Vînătorii să-și întocmească culcuș și cină, deaca cumva n-au avut grijă a-și aduce așternut și merinde în căruțe. ODOBESCU, S. III, 18. Merindele, zilnic, în trăiști se sfîrșesc. MACEDONSKI, O. I, 145. El știe că o dată cu noi i-au sosit merindele de la Sulina. VLAHUȚĂ, R. P. 41. A sfîrșit toată merindea și toți banii. MARIAN, O. II, 316. Masa vă e goală de merinde. DEMETRESCU, O. 38. Să-și aducă merinde dacă îi trebuie. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 177. O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21. Unii in țărani. . . își aduseră merinde. AGÎRBICEANU, A. 542, cf. 250. Porni mai de dimineață, agale, ducîndu-și în mînă legăturica cu merindea pentru amiază. REBREANU, I. 398. Fierbătoarea este locul unde locuiește baciul și unde se păstrează . . . merindili ciobanilor. DIACONU, P. 20. Șeile cu poclăzile, pentru căluții cei pagi, erau gata, cu trăistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU, B. 105. Merindele, cîte erau, li le dădui pe toate. GALACTION, O. 63. Baciul. . . i-a împovărat spinarea . . . cu merindea unchiașului. ARGHEZI, C. J. 10, cf. id. S, P. 94. Ia pînea asta. Să-ți fie alinare și merinde. CAMILAR, N. I, 101. [Purta] în buzunarul stîng al pardesiului tocit merindea și în cel drept ziare. VORNIC, P. 30. Deschise lădița în care-și ținea merindea și sculele. T. POPOVICI, S. 224. A doua zi. . . își puse merindea pregătită într-o trăistuță. MARIAN, T. 158. În zori, își luă merindele ce-i gătise mă-sa. ȘEZ. VI, 11. Nici merindea n-am sfîrșit, Nici opincile n-am rupt. BIBICESCU, P. P. 8. Ce ți-e Mirceo, de tot strigi, Ori porcii mi i-ai pierdut, Sau merindea mi-ai sfîrșit? MAT. FOLK. 29. Scoase o mică de basma Și întinsă el masa. Ia merinda de la șa Și o așeză pe ea. PĂSCULESCU, L. P. 250. Mama merinde ni-a pune, Ș-om fugi, mândruț, în lume. BÎRLEA, B. 58. La drum cînd te călătorești, fără merinde să nu pleci. ZANNE, P. VIII, 321. ♦ (Regional) P. ext. Nume generic dat alimentelor și ustensilelor care servesc la prepararea mîncării sau la mîncat, pe care mireasa le aduce drept zestre în casa soțului. Vine o nevastă. . . cu desagii, în car se află merindea miresei, adusă de la părinți. . . și dă apoi miresei talgerile, lingurile, jemnele, colacii, mai pe scurt tot ce se află în desagi, MARIAN, NU. 648. 2. (Rar) Masă1 (I 2). Veni și vremea merindei. Un furgon cu căldări acoperite le aduse cîte puțină zeamă caldă. D. ZAMFIRESCU, R. 257. – Pl.: merinde și merinzi, (regional) merinduri (ALR I 784/270), merinzuri (ib. 784/266). – Și: (regional) meríndă, meríndine (ALR I 784/75) s. f. – Lat. merenda.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÍNDĂ s. f. v. merinde.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÍNDINE s. f. v. merinde.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
merinde, merindesubstantiv feminin
- 1. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Șeile cu poclăzile, pentru căluții cei pagi, erau gata, cu trăistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU, B. 105. DLRLC
- A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești lăsînd toate merindele sale în stăpînirea noastră. CREANGĂ, A. 102. DLRLC
- Cîrd de fete și neveste de la sat aduc merinde. ALECSANDRI, P. A. 121. DLRLC
-
etimologie:
- merenda DEX '09 DEX '98