4 definiții pentru mersătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mersătură sf [At: LM / Pl: ~ri / E: mers1 + -ătură] (Rar) 1-2 Mers1 (5-6) Vz alergătură, umblătură.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MERSĂTURĂ s. v. călcătură, mers, mișcare, pas, pășit, umblet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mersătură s. v. CĂLCĂTURĂ. MERS. MIȘCARE. PAS. PĂȘIT. UMBLET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERSĂTÚRĂ s. f. (Rar) Mers1 (1). V. u m b l ă t u r ă, a l e r g ă t u r ă. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Să-i văd și eu mersătura, Cum, îmi calcă călcătura ! CIAUȘANU, GL., cf. GR. S. VI, 249. - Pl. : mersături. – Mers1 + suf. -ătură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mersătură
mersătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||