mesă sf [At: FILIMON, O. I, 322 / Pl: ~se / E: it messa, fr messe, ger Messe] Slujbă religioasă care se oficiază în biserica catolică, în altar Si: liturghie,

MESĂ s.f. 1. Liturghie, la catolici. 2. Compoziție polifonică religioasă, care se cîntă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei; misă. [< it. messa, cf. germ. Messe, fr. messe < lat. bis. missa].

MESĂ s. f. sacrificiu al corpului și sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică și ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie. (< it. messa, fr. messe, germ. Messe)

MESĂ ~e f. rel. 1) Liturghie la catolici. 2) Compoziție muzicală religioasă care se cântă în bisericile romano-catolice la liturghie. /<it. messa, fr. messe, germ. Messe

mesă (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

mesă (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

mesă (religie) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

a băga mesa expr. a implica (pe cineva) într-o situație neplăcută.

a cădea mesa expr. a ajunge într-o situație neplăcută, a intra într-un bucluc.

a intra mesa expr. a intra într-o încurcătură / într-un bucluc.

MESĂ s. v. liturghie.

MESĂ s. v. misă.

mesă s. v. LITURGHIE.

MÉSĂ s. f. Numele unei slujbe religioase care se oficiază în biserica catolică, în altar. Venea în toate zilele la biserica noastră ca să asculte mesa. FILIMON, O. I, 322. - Pl.: mese. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.