mesă sf [At: FILIMON, O. I, 322 / Pl: ~se / E: it messa, fr messe, ger Messe] Slujbă religioasă care se oficiază în biserica catolică, în altar Si: liturghie,

MESĂ s.f. 1. Liturghie, la catolici. 2. Compoziție polifonică religioasă, care se cîntă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei; misă. [< it. messa, cf. germ. Messe, fr. messe < lat. bis. missa].

MESĂ s. f. sacrificiu al corpului și sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică și ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie. (< it. messa, fr. messe, germ. Messe)

MESĂ ~e f. rel. 1) Liturghie la catolici. 2) Compoziție muzicală religioasă care se cântă în bisericile romano-catolice la liturghie. /<it. messa, fr. messe, germ. Messe

mesă (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

mesă (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

mesă (religie) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

MESĂ s. v. misă.

MESĂ s. v. liturghie.

mesă s. v. LITURGHIE.

a băga mesa expr. a implica (pe cineva) într-o situație neplăcută.

a cădea mesa expr. a ajunge într-o situație neplăcută, a intra într-un bucluc.

a intra mesa expr. a intra într-o încurcătură / într-un bucluc.

MÉSĂ s. f. Numele unei slujbe religioase care se oficiază în biserica catolică, în altar. Venea în toate zilele la biserica noastră ca să asculte mesa. FILIMON, O. I, 322. - Pl.: mese. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.