mesager, ~ă [At: NEGULICI / V: (rar) ~ajer / Pl: ~i, ~e/ E: fr messager, it messagero] 1-2 smf, a (Persoană) însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2) Si: crainic, sol, trimis, vestitor. 3 a (D. porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce de la o mare distanță la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2).

MESAGER, mesageri, s. m. (Adesea în contexte figurate sau poetice) Persoană însărcinată să ducă un mesaj; trimis, sol, vestitor. Ea a fost mesagerul iubirii mele. SADOVEANU, Z. C. 54. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei-sale. C. PETRESCU, C. V. 328. ◊ Fig. În inima orașului... acești mesageri ai iernii (= fulgii de zăpadă) n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91.

MESAGER s.m. 1. Purtător al unui mesaj; persoană care anunță ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat să se întoarcă la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

MESAGER, -Ă s. m. f. 1. purtător al unui mesaj; sol. 2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism. (< fr. messager, it. messaggero)

MESAGER ~i m. Persoană care transmite un mesaj; sol. /<fr. messager, it. messaggero

mesager m. 1. cel însărcinat cu un mesaj; 2. cel ce poartă mesaje dintr’un oraș într’altul.

*mesagér, -ă s. (fr. messager, fem. -gère, d. message, mesagiŭ). Persoană trimeasă cu o veste, anunțător.

mesajer, ~ă sm vz mesager

mesager s. m., pl. mesageri

mesager s. m., pl. mesageri

mesager s. m., pl. mesageri

mesager

mesager.

MESAGER s. 1. v. crainic. 2. v. curier. 3. v. delegat.

MESAGER s. 1. crainic, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.) 2. curier, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.) 3. delegat, emisar, împuternicit, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

MESAGER. Subst. Mesager, vestitor, crainic (înv.), trîmbițaș (înv.), toboșar. Curier, ștafetă (înv.), ștafetar (înv.); trimis, sol, trimis special; imbrohor (turcism înv.); agent; agent diplomatic; agent de legătură. Crainic, spicher. Adj. Mesager, vestitor, anunțător (rar). Vb. A transmite, (a duce) un mesaj, a anunța, a aduce la cunoștință, a face cunoscut, a înștiința, a încunoștința, a da de veste, a vesti, a prevesti, a informa, a semnala. V. informație.

MESAGER, -Ă s. m. și f. (Rar la f.) Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj (2); trimis, sol, vestitor, crainic. Cf. NEGULICI, BARONZI, I. L. I, 204/18. Părea că auz pașii iuți și precipitați ai vreunui mesager trimis din parte-i, ca să-mi anunțe vreo secretă întîlnire. FILIMON, O. I, 323, cf. 131. Era un mesager din partea ei . . . Poate va trebui s-o vadă. SADOVEANU, O. IX, 173. Acum, nu-mi rămîne decît să aștept mesagerii domniei- sale. C. PETRESCU, C. V. 328, cf. id. A. R. 49. Fig. Rundunelile sînt mesagerii primăverii. COSTINESCU. Întîii fulgi... , acești mesageri ai iernii, n-au fost încă văzuți. SAHIA, N. 91, cf. SADOVEANU, O. IX, 50, id. Z. C. 54. ♦ (Adjectival, despre porumbei) Care a fost domesticit în scopul de a se putea întoarce (de la o mare distanță) la locul de plecare, pentru a transmite un mesaj (2). Două paseri albe. . . , ca doi porumbei mesageri cu o veste bună. C. PETRESCU, Î. II, 251. – Pl.: mesageri, -e. – Și: (rar) mesajér, -ă s. m. și f. DDRF. – Din fr. messager, it. messaggero.

MESAJÉR, -Ă s. m. și f. v. mesager.