9 definiții pentru mestecare
Explicative DEX
MESTECARE, mestecări, s. f. Acțiunea de a mesteca1. – V. mesteca1.
MESTECARE, mestecări, s. f. Acțiunea de a mesteca1. – V. mesteca1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mestecare1 sf [At: LB / Pl: ~cări / E: mesteca1] Mestecat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amestecare2 sf vz mestecare1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mestecare s. f., g.-d. art. mestecării; pl. mestecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mestecare s. f., g.-d. art. mestecării; pl. mestecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mestecare s. f., g.-d. art. mestecării; pl. mestecări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MESTECARE s. amestecare, mestecat. (~ unui aliment, în gură.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MESTECARE s. amestecare, mestecat. (~ mămăligii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MESTECARE1 s. f. Acțiunea de a m e s t e c a1; (rar) mestecătură L V. m e s t e c at1, m e s t e c1. Cf. LB, POLIZU, BARCIANU, V., DDRF. – Pl. : mestecări. – V. mesteca1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mestecare, mestecărisubstantiv feminin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.