9 definiții pentru mestecat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MESTECAT1 s. n. Faptul de a mesteca1. – V. mesteca.
MESTECAT1 s. n. Faptul de a mesteca1. – V. mesteca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mestecat1 sn [At: T. POPOVICI, S. 355 / Pl: (rar) ~uri / E: mesteca1] Sfărâmare a unui aliment cu dinții și amestecare a lui în gură, spre a-l înghiți Si: (rar) mestec1, mestecare1, mestecătură1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mestecat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mestecat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mestecat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Synonyms dictionaries
Synonyms and similar meaning words.
MESTECAT s. v. mestecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MESTECAT s. amestecare, mestecare. (~ mămăligii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MESTECAT1 s. n. Faptul de a m e s t e c a1; (rar) mestec 1. V. m e s t e c a r e1. Se auzea mestecatul domol al animalelor intrate în porumb. T. POPOVICI, S. 355. – V. mesteca1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESTECAT2 s. n. v. amestecat.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mestecatsubstantiv neutru
- sinonime: amestecare mestecare
etimologie:
- mesteca DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.