metodic, ~ă a [At: HELIADE, GR. P. 37/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr méthodique] 1 Care este alcătuit cu metodă (2) Si: sistematic, (înv) metodicesc (1). 2-3 a, av (Care se desfășoară) după un plan organizat Si: sistematic, (înv) metodicesc (2). 4-5 a, av (Care procedează) cu metodă (2). 6-7 a (Rar) Metodologic (1-2).

METODIC, -Ă, metodici, -e, adj. Cu metodă, care se conformează unei metode; făcut după un plan, după o normă, sistematic. Ați transformat războiul... într-un asasinat metodic. C. PETRESCU, Î. I 15. Întreprinse în această academie un curs de studii metodic și necurmat. NEGRUZZI, S. II 143. ◊ (Adverbial) Cred totuși că ar trebui să lucrăm mai metodic. BARANGA, I. 18. M-am urcat în mașină și am pornit-o, metodic, din gară în gară. SEBASTIAN, T. 347. ♦ De metodică. Cabinet metodic.

METODIC, -Ă adj. (adesea adv.) Cu metodă; sistematic. ♦ De metodică. [< fr. méthodique].

METODIC, -Ă adj. 1. (și adv.) făcut cu metodă; sistematic. 2. metodologic. (< fr. méthodique)

METODIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metodică; propriu metodicii. Procedeu ~. 2) Care este realizat după o anumită metodă; bazat pe un anumit sistem. Antrenament ~. /<fr. méthodique

METODIC² adv. Cu metodă; în mod regulat; sistematic. /<fr. méthodique

metodic a. 1. care are regulă și metodă: instrucțiune metodică; 2. prea regulat, minuțios: un om metodic.

*metódic, -ă adj. (vgr. methodikós, ĭubitor de metodă (de regulă, de ordine), sistematic: spirit metodic. Făcut cu metodă: carte metodică. S. f. Metodologie, partea uneĭ științe care se ocupă de metoda eĭ. Adv. Cu metodă: a lucra metodic.

metodic adj. m., pl. metodici; f. metodică, pl. metodice

metodic adj. m., pl. metodici; f. metodică, pl. metodice

metodic adj. m., pl. metodici; f. sg. metodică, pl. metodice

METODIC adj. v. metodologic.

METODIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodicește. (Procedează ~.)

METODIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodicește. (Procedează ~.)

metodic adj. v. METODOLOGIC.

METÓDIC, -Ă adj. 1. Care este alcătuit cu metodă (2), care se desfășoară după un plan organizat; sistematic, (învechit) metodicesc. Prințipuri filosofice și raționamenturi metodice. HELIADE, GR. P. 37/17. Antioh . . . întreprinse . . . un curs de studii metodic și necurmat. NEGRUZZI, S. II, 143. Dacă lumea materială este aceea care, în ultima cercetare, se găsește că slujește de substrat real fenomenelor sociale, atunci numai ea trebuie să fie faptul primordial de la care trebuie să plece analiza metodică. PETICĂ, O. 459. Ați transformat războiul. . . într-un asasinat metodic. C. PETRESCU, Î. I, 15. Vor sta tîrziu, după miezul nopții, . . . să înjghebe un plan metodic de ofensivă. id. C. V. 30. ◊ (Adverbial) Să procedăm metodic. CARAGIALE, O. VII, 175. O femeie tînără nu poate face o plimbare pe cîmp fără să culeagă flori. Adela le alege metodic, cu ochiul atent. IBRĂILEANU, S. 47. Tăind metodic, cu un briceag solid, felii geometrice le băga liniștit. . . în gura mare, deschisă ca un cuptor. BRĂESCU, A. 200. M-am urcat în mașină și am pornit-o metodic din gară în gară. SEBASTIAN, T. 347. Bolovanul . . . e zdrobit metodic, în cîteva clipe. BOGZA, C. O. 181. Cred totuși că ar trebui să lucrăm mai metodic. BARANGA, I. 181. ♦ (Despre oameni) Care procedează cu metodă (2). Nicolae Golescu, care de la o vreme se silește să fie metodic și să clarifice totul, intervine și el. CAMIL PETRESCU, O. 616. 2. (Rar) Metodologic. Definiția, deducția, fondarea (în sensul de indicare a temeiurilor) și demonstrația sînt exemple de operații metodice. LTR² XI, 66. - Pl.: metodici, -ce. – Din fr. méthodique.