10 definiții pentru mișculanță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mișculanță sf [At: BENIUC, V. CUC. 14 / V: ~col~, ~colanție (Pl: ~colănții), ~cora~, ~coranție (Pl: ~corănții), ~ție, ~ura~ / Pl: ~țe / E: mg miskulancia] (Ban, Trs; mpl) 1 Șmecherie. 2 Poznă. 3 Glumă.
mișcolanță sf vz mișculanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mișcolanție sf vz mișculanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mișcoranță sf vz mișculanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mișcoranție sf vz mișculanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mișculanție sf vz mișculanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mișcuranță sf vz mișculanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIȘCULANȚĂ s. v. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, ștrengărie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mișculanță s. v. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUȘIE. GLUMĂ. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POZNĂ. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. ȘTRENGĂRIE. TERTIP. TRUC. VICLENIE. VICLEȘUG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIȘCULÁNȚĂ s. f. (Ban. și Transilv., mai ales la pl.) Șmecherie, înșelăciune; (cu sens atenuat) poznă, glumă. Să demascâm pe Colac cu mișcolănțiile lui. BENIUC, V. CUC. 14. Nu-mi plac mișcorănțiile. V. ROM. ianuarie 1960, 24, cf. REV. CRIT. III, 160. Să nu facă ceva mișcoranță. VICIU, S. GL. Lucrul ăsta-i cu multă mișcoranță. ib. Umblă numai cu mișculanțe. CV 1951, nr. 6, 27, cf. ib. 1 950, nr. 4, 34. Ăsta se ține de tot felul de mișcorănții. MAT. DIALECT. 181, cf. 80. - Pl.: mișculanțe. – Și: mișculánție (com. din BRAȘOV), mișcuránță (LEXIC REG. 9), mișcolănță (FRÎNCU-CANDREA, M. 103), mișcolánție (pl. mișcolănții), mișcoránță, mișcoránție (pl. mișcorănții) s. f. – Din magh. miskuláncia.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |