miazăzi sfs [At: (a. 1648) GCR I, 130/34 / E: ml mediam diem] 1 Punct cardinal opus nordului Si: sud. 2 (Pex) Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre miazăzi (1). 3 Ținut sudic. 4 (Îla) De ~ Sudic. 5 (Pex) Popoare din țările sau din ținuturile situate în sud. 6 (Reg) Masă de amiază. 7 (îdt) Mijloc al zilei, la ora 12 din zi Si: miezul zilei.

MIAZĂZI s. f. Sud. Luna albă, în miazăzi, trece lin prin singurătatea cerului. SADOVEANU, M. 129. La miazăzi, pe culmea de tufe ruginite, Se văd niște ocoale cu lungi șuri pentru boi. BELDICEANU, P. 62. Vîntul de la miazăzi Cu zăpadă se hrănește. ALECSANDRI, P. A. 189. ◊ Loc. adj. De (rar din, despre) miazăzi = meridional, sudic. Frumusețea ei de miazăzi... mă intimida și mă descumpănea! GALACTION, O. I 98. ♦ Lumea, popoarele de la sud. Miazănoapte și Miazăzi, Apusul și Răsăritul... s-au luat la luptă. RUSSO, S. 148.

MIAZĂZI f. (în opoziție cu miazănoapte) 1) Punct cardinal care se află în direcția Soarelui la amiază; sud. 2) Parte (a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc.) care este situată spre acest punct cardinal. /<lat. medium diem

miazăzi f. Sud: din miazăzi fierbinte ’n recea miazănoapte. AL. [Lat. MEDIAM MIEM].

mează-zí f., gen. mează-zileĭ (mează din amează și zi). Sud. – În vest mĭază-zi.

miazăzi (desp. mia-) s. f.

miazăzi (mia-) s. f.

miazăzi s. f. (sil. mia-)

miazăzi

miazăzi.

MIAZĂZI s. v. sud.

MIAZĂZI s. (GEOGR.) sud, (înv. și pop.) miază, (Transilv.) prînz, (înv.) austru, meriziu. (Spre ~ se zărea soarele.)

MIAZĂZI s. f. sg. 1. Punctul cardinal opus nordului; p. ext. parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei țări, a unui oraș etc. așezată spre acest punct cardinal; ținut sudic; sud. Părțile despre miazănoapte și despre miazăzi (a. 1648). GCR I, 130/34. Vîntul despre miazăzi. ST. LEX. 171^v1/3, cf. 229^r/10. Avea al său nume de la Șinca și era partea miezii nopții și Corasuiv partea miezii zi. IST. AM. 54^v/6. Vîntul de la miazăzi Cu zăpadă se hrănește. ALECSANDRI, POEZII 361. Strașnic aș lua cîmpii spre blagoslovita miazăzi ! CARAGIALE, O. VII, 19. La miazăzi, pe culmea de tufe ruginite Se văd niște ocoale. BELDiCEANU, P. 62. Părintele Natanail. . . a intrat pe-o cărare la deal, cătră miazăzi. SADOVEANU, O. IX, 14, cf. 249, ALR I 1 236. ◊ L o c. a d j. De miazăzi = sudic, meridional. Frumusețea ei de miazăzi. . . mă descumpănea ! GALACTION, O. 98. ♦ P. e x t. Lumea, popoarele din țările sau din ținuturile situate în (sau spre) sud. Miazănoapte și miazăzi, apusul și răsăritul. . . s-au luat la luptă. RUSSO, S. 148. Împăratul adună răsărit și apus, miazăzi și miazănoapte, ca să se veselească de veselia lui. ISPIRESCU, L. 41. 2. (Regional) Masă de amiază (Voivozi-Șimleul Silvaniei). Cf. ALR II 4 843/325. 3. (În dicționarele din secolul trecut) Mijlocul zilei, ora douăsprezece din zi, miezul zilei. Cf. LB, POLIZU, COSTINESCU. – Lat. mediam diem.