opțiuni
  • info
12 definiții pentru milităros

Explicative DEX

MILITĂROS, -OASĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar; p. ext. rigid, aspru. – Militar + suf. -os.

MILITĂROS, -OASĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar; p. ext. rigid, aspru. – Militar + suf. -os.

milităros, ~oasă [At: CONTEMP. 1949, nr. 156, 6/3 / Pl: ~oși, ~oase / E: militar + -os] 1-2 a, av (Șdp) (într-un mod) specific militarilor. 3 smf Persoană milităroasă (1). 4-5 a, av (Pex) (În mod) rigid.

MILITĂROS, -OASĂ, milităroși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) De militar, milităresc; p. ext. aspru, rigid. Maiorul, deși de felul lui foarte milităros, nu mai ține socoteală de nimic, nu mai respectă nici pe superiori. CAMIL PETRESCU, O. II 240. ◊ (Substantivat) A strigat, vrînd să facă pe militărosul. PAS, Z. III 12.

MILITĂROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are caracter de militar; ca un militar. 2) Care vădește severitate de militar. /militar + suf. ~os

*militărós, -oásă adj. (d. militar). Fam. Care are caracter de militar, care se poartă ca militariĭ: om milităros, purtare milităroasă. Adv. În mod milităros, țanțoș: a răspunde milităros.

Ortografice DOOM

milităros adj. m., pl. milităroși; f. milităroasă, pl. milităroase

milităros adj. m., pl. milităroși; f. milităroasă, pl. milităroase

milităros adj. m., pl. milităroși; f. sg. milităroasă, pl. milităroase

Sinonime

MILITĂROS adj. cazon, (rar) marțial. (Purtare ~oasă.)

milităros, -oasă adj. 1 (despre modul de a se comporta al oamenilor, despre ținuta lor etc.) cazon, marțial, <fig.> războinic. Bărbatul are un aer milităros. 2 (deprec.; despre oameni) v. Aprig. Barbar. Bestial. Brutal. Câinos. Crâncen. Crud. Crunt. Cumplit. Feroce. Fioros. Hain. Inclement. Inuman. Înverșunat. Necruțător. Neiertător. Neîmblânzit. Neînduplecat. Neîndurat. Neîndurător. Nemilos. Neomenos. Neuman. Rău. Sălbatic. Sângeros. Tiran. Violent.

MILITĂROS adj. cazon, (rar) marțial. (Purtare ~.)

Tezaur

MILITĂROS, -OÁSĂ adj. (De obicei peiorativ) Specific militarilor, de militar; p. e x t. rigid, aspru. Rămășițele unor ticuri milităroase. CONTEMP. 1949, nr. 156, 6/3. Milităros ca mentalitate, . . . privea cu oroare îndeosebi revoluțiile în care erau amestecați și militarii de carieră. CAMIL PETRESCU, O. II, 567. Era. . . îmbîcsit de spiritul milităros. id. ib. III, 139. Un om prezentabil ca înfățișare și milităros, dar cam sărac cu duhul. V. ROM. iulie 1961, 70. ◊ (Adverbial) Doi gardiști cu chivăre . . . salutau milităros. P. CONSTANT, R. 172. ◊ (Substantivat) A strigat, vrînd să facă pe militărosul. PAS, Z. III, 12. - Pl.: milităroși, -oase. – Militar + suf. -os.

Intrare: milităros
milităros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milităros
  • militărosul
  • militărosu‑
  • milităroasă
  • milităroasa
plural
  • milităroși
  • milităroșii
  • milităroase
  • milităroasele
genitiv-dativ singular
  • milităros
  • militărosului
  • milităroase
  • milităroasei
plural
  • milităroși
  • milităroșilor
  • milităroase
  • milităroaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milităros, milităroasăadjectiv

  • 1. Specific militarilor, de militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cazon marțial milităresc
    • format_quote Maiorul, deși de felul lui foarte milităros, nu mai ține socoteală de nimic, nu mai respectă nici pe superiori. CAMIL PETRESCU, O. II 240. DLRLC
etimologie:
  • Militar + -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.