MILITANT, -Ă, militanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care militează, care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză, care desfășoară o activitate susținută într-un domeniu social, politic, cultural; luptător, combatant. – Din fr. militant.

militant [At: NEGULICI / Pl: ~nți, ~e / E: fr militant] 1-2 smf, a (Persoană) care militează pentru un principiu, o cauză etc. 3-4 smf, a (Persoană) care are o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural.

MILITANT, -Ă, militanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care militează, care luptă intens pentru un principiu, pentru o cauză, care desfășoară o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; luptător, combatant. – Din fr. militant.

MILITANT, -Ă, militanți, -te, adj. Care militează, care luptă intens pentru un principiu, o cauză etc. Un Nicolaie Bălcescu, un Alecu Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. VIANU, P. 23. ♦ (Substantivat) Luptător, combatant. [Alecsandri] a fost un militant neobosit, luptînd cu însuflețire în toate domeniile progresului. SADOVEANU, E. 58.

MILITANT, -Ă adj. Care militează pentru un principiu, pentru o cauză. // s.m. și f. Luptător, combatant; activist. [Cf. fr. militant].

MILITANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care militează; luptător, combatant. (< fr. militant)

MILITANT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care militează; combatant. Politică ~tă. /<fr. militant

militant adj. m., s. m., pl. militanți; adj. f., s. f. militantă, pl. militante

militant adj. m., s. m., pl. militanți; adj. f., s. f. militantă, pl. militante

militant adj. m., s. m., pl. militanți; f. sg. militantă, pl. militante

MILITANT s. combatant. (Un ~ activ pe tărâmul culturii.)

MILITANT s. combatant. (Un ~ activ pe tărîmul culturii.)

MILITANT, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care militează pentru un principiu, pentru o cauză etc.; care desfășoară o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural. Cf. NEGULICI. Politica militantă. BARIȚIU, P. A. III, 153. Lupte politice militante. MAIORESCU, D. I, 416. Să găsească mijloc de trai in presa militantă. CARAGIALE, O. III, 8. Bărbați care ar fi predispuși să facă politică militantă. SBIERA, F. S. 300. Temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. VIANU, A. P. 23. Bălcescu a cultivat în jurul său. . . ideéa patriotismului militant. CONTEMP. 1953, nr. 329, 4/1. Concepția justă a poetului militant este înfățișată cu vigoare. V. ROM. ianuarie 1 954, 216. 2. S. m. și f. Persoană care militează. Ca gînditor și militant, el apare ca un intelectual progresist, influențat puternic de concepția marxistă. RALEA, S. T. III, 190. La el pasiunea militantului pentru cauza poporului s-a manifestat în forme artistice de o mare frumusețe. L. ROM. 1 953, nr. 1, 56. – Pl.: militanți, -te. – Din fr. militant.