13 definiții pentru milog
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.
MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milog, ~oagă smf [At: PISCUPESCU, O. 174/ 14 / V: miul~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: pbl ctm milă1 + olog] 1-2 (Rar sf) Cerșetor (infirm). 3 (Pex) Persoană infirmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOG, -OAGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. Stăteați tustrei ca niște mogîldețe... «Ca niște milogi», l-ai auzit pe tata mîrîind. PAS, Z. I 177. Cu trunchiul zgîrcit cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. I 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOG ~oagă (~ogi, ~oage) m. și f. 1) Persoană (infimă) care umblă cu cerșitul; cerșetor. 2) Persoană care se milogește pentru a obține ceva. 3) Persoană care are un beteșug; om calic. /Din milă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milog m. 1. care cere milă, cerșetor; 2. (ironic) suplicant.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
milóg, -oágă s. (d. milă și suf. -og din olog, slăbănog). Calic, cerșitor. Fig. Iron. Suplicant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miulog, ~oagă smf vz milog
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
milog s. m., pl. milogi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
milog s. m., pl. milogi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
milog s. m., pl. milogi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MILOG s. v. cerșetor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MILOG s. cerșetor, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILOG, -OAGĂ s. m. și f. (Rar la f.) cerșetor (infirm). Cf. PISCUPESCU, O. 174/14. Nu fi milog zdravăn, nici te face hoț. PANN, ap. DDRF, cf. POLIZU, COSTINESCU, DHLR I, 250, IORDAN, L. M. 198. Cu trunchiul zgîrcit,. . . cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. 79. Să nu se mai considere nimeni servitoare ori milog. G. M. ZAMFIRESCU, sf. M. N. I, 185. Cetele de milogi roiau încoace și-ncolo. V. ROM. martie 1958, 6. Cere, Ilino, cît poci, C-am să-ți cînt ca la milogi. TEODORESCU, P. P. 132. El se îmbrăcase ca un milog, cu haine rupte. I. CR. IV, 283, cf. ALR I 451, A IX 5, 6. ◊ (Adverbial) Se aplecă milog către Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. II, 608. ◊ Fig. Mulțime de dezmetici și de milogi intelectuali. VLAHUȚĂ, ap. CADE. ♦ P. ext. Persoană infirmă, schiloadă. Cf. JIPESCU, O. 33, DDRF. Mă tem, boierule, să nu se întoarcă milog [din război]: să stea în colț și noi să-l hrănim. SADOVEANU, M. C. 136, cf. ALR II/I MN 42, 2 224/848. ◊ (Ca epitet depreciativ, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Am cumpărat niște milogi de cai. DR. V, 211, cf. IV, 1 558. – Pl.: milogi, -oage. – Și: miulóg, -oágă s. m. și f. ALR II 3 721/2. – De la milă1, probabil prin contaminare cu cuvinte de felul: olog, slăbănog.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
milog, milogisubstantiv masculin miloagă, miloagesubstantiv feminin
- 1. Cerșetor (infirm). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cerșetor
- Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. DLRLC
- Stăteați tustrei ca niște mogîldețe... «Ca niște milogi», l-ai auzit pe tata mîrîind. PAS, Z. I 177. DLRLC
- Cu trunchiul zgîrcit... cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. I 79. DLRLC
- 1.1. Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Om infirm, schilod. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- milă, probabil prin contaminare cu olog. DEX '09 DEX '98