12 definiții pentru milostivi
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MILOSTIVI, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de milă1, a i se face milă1 (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioșa. – Din milostiv.
MILOSTIVI, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de milă1, a i se face milă1 (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioșa. – Din milostiv.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milostivi [At: CORESI, EV. 76 / Pzi: ~vesc / E: milostiv] 1 vr A se arăta milostiv (1) față de cineva Si: a se îndura, (înv) a se milosârdi (1), a se milui (1), a se milcui (1), (îvr) a se milostivnici. 2 vr (Udp „la” sau, înv, ccd) A se îndupleca. 3 vr (Rel; d. forțele divine; udp „de”, sau, îvp „cu”, înv, „asupra”, „spre”, „pre”) A se arăta milostiv (5) Si: (înv) a se milosârdi (2), (îvr), a se milosârdui. 4 vt (Înv, nob) A implora. 5 vr (Îvr) A se umili.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOSTIVI, milostivesc, vb. IV. Refl. (Popular; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «spre», «asupra» sau «cu») A se arăta milostiv (1), a i se face milă (de cineva); a se îndura. Oșteanul se milostivi de dînsa ș-o învoi să iasă la lumina lunii. SADOVEANU, O. VIII 230. Dumnezeu să se milostivească cu ea și să-i dăruiască, un copil. ȘEZ. II 200. De-mpărat a se ruga, Ca să se milostivească Și roaba să-i dăruiască. TEODORESCU, P. P. 117. ◊ Tranz. fact. (Rar) Chinurile ce am tras mă milostivesc spre ale tale. NEGRUZZI, S. III 387. ♦ A da de pomană, a milui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE MILOSTIVI mă ~esc intranz. A fi milostiv; a manifesta milă. /Din milostiv
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milostivì v. 1. a compătimi foarte, a se îndura; 2. fam. a condescinde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
milostivésc (mă) v. refl. (d. milostiv). Mă îndur, binevoĭesc a ajuta, simt milă: a te milostivi de cineva, să ajuțĭ pe cineva. – În Olt. mă milesc (NPl. Ceaur, 71). V. înmiloșez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
milostivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă milostivesc, 3 sg. se milostivește, imperf. 1 sg. mă milostiveam; conj. prez. 1 sg. să mă milostivesc, 3 să se milostivească; imper. 2 sg. afirm. milostivește-te; ger. milostivindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!milostivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milostivește, imperf. 3 sg. se milostivea; conj. prez. 3 să se milostivească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
milostivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milostivesc, imperf. 3 sg. milostivea; conj. prez. 3 sg. și pl. milostivească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MILOSTIVI vb. v. îndura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MILOSTIVI vb. a se îndura, (Olt.) a se mili, (înv.) a se bineviea, a se milcui, a se milosîrdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el și l-a iertat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILOSTIVI vb. IV. (Astăzi rar) 1. R e f l. A fi cuprins de milă1 (I 1, 3), a se arăta milostiv (I 1), bun, îngăduitor (față de cineva); a se îndura, (învechit) a se milosîrdi (1), a se milui, a se milcui (1), (învechit, rar) a se milostivnici. S-au milostivit și i-au iertat. URECHE, LET. I, 164/10. Să va milostivi și giudețul vădzînd sărăciia și nevoia ei. PRAV. 177. Vreun om strein milostivindu-să îl va lua în purtarea sa de grijă. PRAVILA (1814), 152/22. Milostiviți-vă, oameni buni, și ne mîntuiți. DR[GHICI, R. 25/10, cf. NEGRUZZI, S. I, 93. Oșteanul se milostivi de dînsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. SADOVEANU, O. VII, 331, cf. X, 363. Ca să se milostivească și roaba să-i dăruiască, TEODORESCU, P. P. 117. ◊ (Învechit, în formule de adresare reverențioase) Măriia ta încă te-ai m[i]lostivit de ne-ai adus meșteri streini. N. TEST. (1 648), ap. GCR I, 125/5. Mă îndeletnicesc cu umilita mea slujbulițâ. . . ce te-ai milostivit a-mi da. FILIMON, O. I, 101. T r a n z. f a c t. (Învechit și popular) Chinurile ce am tras mă milostivesc spre ale tale. NEGRUZZI, S. III, 387. Pe urmă milostivit, De Dumnezeu potolit. . . Slobozenie că-i da. TEODORESCU, P. P. 547. ♦ (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau, învechit, de determinări în dativ) A se înduioșa; a se îndupleca, a ceda (la rugămintea cuiva). Se milostivi rugăciuneei datornicului, CORESI, EV. 283. Darie. . . milostivindu-să la cearerea împăraților? Babele s-au milostivit și i-au dat pace de la o vreme. SBIERA, P. 290. 2. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau, învechit și popular, „cu”, învechit, „asupra”, „spre”, „pre”; în concepții religioase, despre forțele divine) A fi cuprins de milă1 (I 4), a se arăta milostiv (I 2), binevoitor, îndurător, (învechit) a se milosîrdi (2), (învechit, rar) a se milosîrdui. Milostivește-te de noi. CORESI, EV. 76. Te milostiveaște de mă izbăveaște. DOSOFTEI, PS. 23/5. Să te milostivești asupra lor. ANTIM, P. 36. Spre robii tăi te milostiveaște. MINEIUL (1 776), 195r2/3, cf. MARCOVICI, C. 9/15. Dumnezeu se va milostivi cu țeara Franciei și o va ajuta. ODOBESCU, S. I, 10. Se ruga lui D-zeu să se milostivească cu ea și să-i dăruiască un copil. ȘEZ. II, 200. ◊ F i g. Să nu se m[í]l[o]stivească ochiul tău pre el. BIBLIA (1 688), 1361/49. 3. T r a n z. (Învechit, neobișnuit) A ruga cu căldură, cu stăruință; a implora. Tatăl featii. . . pre sv[i]ntul Ioan milostiviia pentru cucoana sa să o scoată de la moarte. DOSOFTEI, V. S. ianuarie 6r/35. 4. R e f l. (Învechit, rar) A se umili. Ce grăiți în înremile voastre la straturele voastre milostiviți-vă (să vă u m i l i ț i D). PSALT. 5. – Prez. ind.: milostivesc. – V. milostiv.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
milostivi, milostivescverb
-
- Oșteanul se milostivi de dînsa ș-o învoi să iasă la lumina lunii. SADOVEANU, O. VIII 230. DLRLC
- Dumnezeu să se milostivească cu ea și să-i dăruiască un copil. ȘEZ. II 200. DLRLC
- De-mpărat a se ruga, Ca să se milostivească Și roaba să-i dăruiască. TEODORESCU, P. P. 117. DLRLC
- Chinurile ce am tras mă milostivesc spre ale tale. NEGRUZZI, S. III 387. DLRLC
- 1.1. A da de pomană. DLRLCsinonime: milui
-
etimologie:
- milostiv DEX '98 DEX '09