MINIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai redusă cantitate, valoare, intensitate; minim¹. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim²; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

minimum [At: NEGULICI / Pl: (1-2) ~uri / E: lat minumum, fr minimum] 1 snPunct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2 sn Cea mai mică valoare, cantitate, intensitate Si: (rar) minim¹ (1). 3 av (Pe lângă ne) Cel puțin...

MINIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim¹. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim²; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.

MINIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puțin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr., lat. minimum].

MINIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puțin; măcar. (< lat., fr. minimum)

MINIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum

*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim.

minimum² s. n., art. minimumul

minimum³ s. n., art. minimumul

minimum s. n., art. minimumul

MINIMUM s. minim.

MINIMUM s. minim.

Minimum ≠ maxim

MINIMUM s n 1. Punct, limită, fază reprezentînd extrema inferioară. Cf. NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D. Maximum și minimum temperaturei fiecărui an nu se întimplă decît o lună aproape după fiecare solstițiu. DRĂGHICEANU, C. 101, cf. COSTINESCU. O cantitate variabilă trece printr-un minimum, cínd după un șir continuu de valori descrescătoare, începe a crește. CULIANU, A. 245. 2. Cea mia mică cantitate, valoare, intensitate; minim¹. Obținerea unui maximum de efect printr-un minimum de efort e principiul oricărei compoziții. LOViNESCU, C. II, 73. Venit în capitală cu buget limitat, din care trebuie să stoarcă maximum de desfătări eu minimum de spese. C. PETRESCU, Î. II, 213.Este de neînțeles cum o operație relativ simplă nu se-face cu un minimum de seriozitate. S. C. ȘT. (IAȘI), 1 958, 3. ♦ (Adverbial, pe lîngă numerale) Cel puțin. . ., pe puțin. . . ; măcar. Vă comunici că-i invită la el acasă, vineri, la orele 5 după amiază, pentru minim o oră. SCÎNTEiA, 1 96I, nr. 5 042. – Din lat. minimum, fr. minimum.