mioarcă² sf [At: H XVIII, 268 / Pl: ~rce / E: miorc] 1 (Ban) Broască {Rana esculenta). 2 Broatec (Hyla arborea). 3 (Reg) Broască râioasă {Bufo vulgaris). 4 (Reg) Broască țestoasă {Testudo graeca) 5 (Mol) Guzgan-de-apă (Arvicola amphibius) 6 (Buc) Femeie slabă, lipsită de energie, care abia vorbește.

mioarcă f. broască râioasă. [V. miorcăì].

mioarcă¹ (broască) (pop.) (desp. mioar-) s. f., g.-d. art. mioarcei; pl. mioarce

mioarcă² (broască) (pop.) (mioar-) s. f., g.-d. art. mioarcei; pl. mioarce

mioarcă (broască) s. f. (sil. mioar-), g.-d. art. mioarcei; pl. mioarce

MIOARCĂ s. v. broască, guzgan, șobolan.

mioarcă s. v. BROASCĂ. GUZGAN. ȘOBOLAN.

MIOÁRCĂ² s. f. I. 1. (Ban.) Broască (Rana esculenta). H XVIII 268, cf. VICIU, GL., MAT. DIALECT, I, 138. ♦ Broatec (Hyla arborea). GR. S. I, 190. ♦ (Regional) Broască rîioasă (Bufo vulgaris). N. LEON, MED. 80, cf. ȘĂINEANU, D. U. 2. (Regional) Broască țestoasă (Testudo graeca). Com. din PECINIȘCA-BĂILE HERCULANE. 3. (Prin sudul Mold.) Guzgan-de-apă (Arvicola amphibius). ȘEZ. XVIII, 168, cf. I. CR. II, 55. II. (Prin Bucov.) Epitet pentru o femeie slabă, lipsită de energie, care abia vorbește. ȘEZ. III, 71. – Pl.: mioarce. – De la miorc.