14 definiții pentru mistuitor
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MISTUITOR, -OARE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (treptat). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.
mistuitor, ~oare a [At: PSALT. HUR. 24r/12 / V: (înv) am~, amistuitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mistui + -tor] 1 a (Înv; d. alimente) Care se mistuie (1) repede, bine, ușor. 2 a (înv; pex) Hrănitor. 3 a (Prin exagerare) Care distruge Si: distrugător, nimicitor. 4 a (Spc; d. foc) Care distruge prin ardere, prefacând în cenușă. 5-6 av, a (Fig; d. gânduri, sentimente, griji, suferințe etc.) (Într-un mod) chinuitor. 7-8 av, a (Într-un mod) care distruge încetul cu încetul. 9 a (Înv; pcf) Care salvează Si: mântuitor, salvator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISTUITOR, -OARE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Fig. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul). [Pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
MISTUITOR, -OARE, mistuitori, -oare, adj. Care mistuie; chinuitor; distrugător, nimicitor. Din ceruri peste pămînt, ca din o sită imensă, mîni colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGAȘ, M. N. 172. Fiind sincer, ca într-o pară mistuitoare se topea inima lui în focul sentimentelor. IONESCU-RION, C. 120. Rămase vreme îndelungată pierdut în gînduri mistuitoare. SLAVICI, N. I 120. ◊ (Adverbial) Toată noaptea m-am frămîntat mistuitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 198. Ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sînt osteniți. EMINESCU, O. IV 424.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISTUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri ~oare. [Sil. -tu-i-] /a mistui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mistuitor a. care mistuiește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mistuitor (desp. -tu-i-) adj. m., pl. mistuitori; f. sg. și pl. mistuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mistuitor (-tu-i-) adj. m., pl. mistuitori; f. sg. și pl. mistuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mistuitor adj. m. (sil. -tu-i-), pl. mistuitori; f. sg. și pl. mistuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MISTUITOR adj. 1. v. pustiitor. 2. (fig.) devorant, nesățios. (O pasiune mistuitoare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MISTUITOR adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, suculent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MISTUITOR adj. 1. distrugător, nimicitor, pustiitor. (Un foc, un cutremur ~.) 2.* (fig.) devorant, nesățios. (O pasiune ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mistuitor adj. v. CONSISTENT. HRĂNITOR. NUTRITIV. SĂȚIOS. SUCULENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MISTUITOR, -OÁRE adj. 1. (Învechit; despre alimente) Care se mistuie (1) (repede, bine, ușor); p. e x t. hrănitor. Păstrarea puterei vitei prin un nutreț sănătos și mistuitoriu. AR (1829), 112/6. Pîinea nici nu e așa mistuitoare, nici nu conține atît albumin ca și carnea. F (1883), 262, cf. ib. (1885), 129. ◊ Care ajută la mistuirea alimentelor. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Adesea prin exagerare) Care mistuie (2), distruge, nimicește, distrugător, nimicitor; s p e c. (despre foc) care distruge, nimicește prin ardere, care preface în cenușă. Puterea mistuitoare a timpului desface una piatră de cealaltă din falnica zidire, f (1876), 198. Mistuitoare, prin vînt se-nvolbură-n streșini aprinse Flăcări și nalte văpăi. COȘBUC, AE. 47. Se uita la lemnele ce se topeau în puterea mistuitoare a focului. D. ZAMFIRESCU, A. 3. [Ciuma neagră] se abate ca un potop mistuitor în anul 1348 asupra întregului nostru continent. CANDREA, F. 133. Din ceruri peste pămînt. . . mini colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGAȘ, M. N. 172. 3. F i g. (Despre gînduri, sentimente, griji, suferințe etc.) Care mistuie (3), chinuiește, chinuitor; care distruge (încetul cu încetul). Durerea mistuitoare sfișia toate legăturile vieții tale. MARCOVICI, C. 47/8. Rămase vreme îndelungată pierdut în gînduri mistuitoare. SLAVICI, N. I, 120. Nu căta mistuitoarei Patimi stavilă să pui. VLAHUȚĂ, P. 93, cf. id. O. A. I, 200. Alăuta lui Ilie prinse a spune o durere mistuitoare. SADOVEANU, O. I, 53. Era istovit după cinci zile de emoții mistuitoare. CAMIL PETRESCU, O. II, 271, cf. id. V. 85, id. U. N. 16. ◊ (Adverbial) Ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sînt osteniți. EMINESCU, O. IV, 424. Toată noaptea m-am frămîntat mistuitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 198, cf. 157.4. (Învechit) Care scapă, salvează, mîntuie. Cf. m i s t u i (5). (Substantivat) Fii-mi D[u]mnedzău scutitoriu și în casă amistuitoriu. PSALT. HUR. 24r/11, cf. 49v/14, 60r/4, 76v/13. Că fuseși agiutoriu mie și scăpare mie (amist[ui]toriulu m i e u H), PSALT. 113. – Pl.: mistuitori, -oare. – Și: (învechit) amistuitór, -oáre, amistuitoriu, -oáre adj. – Mistui + suf. -tor$.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mis-tu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mistuitor, mistuitoareadjectiv
- sinonime: distrugător nimicitor
- Din ceruri peste pămînt, ca din o sită imensă, mîni colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGAȘ, M. N. 172. DLRLC
- Ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sînt osteniți. EMINESCU, O. IV 424. DLRLC
-
- 2. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (treptat). DEX '09 DLRLCsinonime: chinuitor
- Fiind sincer, ca într-o pară mistuitoare se topea inima lui în focul sentimentelor. IONESCU-RION, C. 120. DLRLC
- Rămase vreme îndelungată pierdut în gînduri mistuitoare. SLAVICI, N. I 120. DLRLC
- Toată noaptea m-am frămîntat mistuitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 198. DLRLC
-
etimologie:
- Mistui + -tor. DEX '98 DEX '09