9 definiții pentru mituire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MITUIRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.
MITUIRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mituire sf [At: GHICA, A. 627 / Pl: ~ri / E: mitui] 1-4 (Dare sau) luare de mită (1-2) Si: (înv) mituială (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITUIRE s. f. Acțiunea de a mitui; dare (sau luare) de mită. A trimis acea scrisoare... cerînd să se cerceteze Bolliac ca să nu rămîie asupra sa bănuiala de mituire. GHICA, A. 627.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mituire s. f., g.-d. art. mituirii; pl. mituiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MITUIRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITUIRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MITUÍRE s. f. Acțiunea de a m i t u i; dare (sau luare) de mită (I); (învechit) mituială. Să nu rămlie asupra sa bănuială de mituire. GHICA, A. 627, cf. BARCIANU, ALEXI. W. - Pl.: mituiri. – V. mitui.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mituire, mituirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mituială rușfetărie sfănțuială sfănțuire ungere șperțuială
- A trimis acea scrisoare... cerînd să se cerceteze Bolliac ca să nu rămîie asupra sa bănuiala de mituire. GHICA, A. 627. DLRLC
-
etimologie:
- mitui DEX '98 DEX '09