7 definiții pentru mlădoacă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mlădoacă sf [At: PAMFILE, CR. 93 / V: mlădoagă / Pl: ~ace / E: mladă + -oacă] 1 (Reg) Ramură, creangă tânără Si: (reg) mlădiță (1). 2 (Olt) Prăjină.
MLĂDOACĂ, mlădoace, s. f. (Rar) Ramură verde, mai groasă decît mlada. Leagă calul... de o mlădoacă. PAMFILE, CR. 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MLĂDOACĂ, mlădoace, s. f. (Reg.) Ramură verde și groasă. – Din mladă + suf. -oacă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mlădoagă sf vz mlădoacă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MLĂDOACĂ s. v. lăstar, mladă, mlădiță, smicea, vlăstar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mlădoacă s. v. LĂSTAR. MLADĂ. MLĂDIȚĂ. SMICEA. VLĂSTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MLĂDOÁCĂ s. f. (Regional) Ramură, creangă (tînără); mlădiță (1). Leagă calul d-ici colea, D-ici, colea, de o mlădoacâ, Că-i mlădoaca de măr dulce, Nu mă-ndur de-a mă mai duce. PAMFILE, CR. 93, cf. id. J. III, 91. Țiganu s-a suit într-un tei, a tăiat o mlădoagă și a început să o jupoaie. RĂDULESCU-CODIN, I. 307, cf. 350, ALR I 971/596. ♦ (Prin vestul Olt.) Prăjină. V. m l a t i n ă. BOCEANU, GL. – Pl.: mlădoace. – Și: mlădoágă s. f. – Mladă + suf. -oacă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mlădoacă, mlădoacesubstantiv feminin
-
- Leagă calul... de o mlădoacă. PAMFILE, CR. 93. DLRLC
-
etimologie:
- mladă + -oacă. DLRM