opțiuni
5 definiții pentru moșnenit

Explicative DEX

moșnenesc, ~ească a [At: IORGA, ap. DLR / Pl: ~ești / E: moșnean + -esc] 1-2 (Mun; în Evul Mediu) Care aparține moșnenilor (2-3). 3-4 (Mun; în Evul Mediu) Care se referă la moșneni (2-3). 5-6 (Mun; în Evul Mediu) De moșnean (2-3). 7 (Mol; în Evul Mediu Mol) Răzeșesc.

moștenesc, ~ească a [At: PISCUPESCU, O. 26/8 / Pl: ~ești / E: moștean + -esc] (Înv) Răzeșesc.

moșnenésc, V. moștenesc.

2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.

Sinonime

MOȘNENI vb. v. moșteni.

Intrare: moșnenit
moșnenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșnenit
  • moșnenitul
  • moșnenitu‑
  • moșnenită
  • moșnenita
plural
  • moșneniți
  • moșneniții
  • moșnenite
  • moșnenitele
genitiv-dativ singular
  • moșnenit
  • moșnenitului
  • moșnenite
  • moșnenitei
plural
  • moșneniți
  • moșneniților
  • moșnenite
  • moșnenitelor
vocativ singular — —
plural — —
moșnenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșnenire
  • moșnenirea
plural
  • moșneniri
  • moșnenirile
genitiv-dativ singular
  • moșneniri
  • moșnenirii
plural
  • moșneniri
  • moșnenirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)