mocancă sf [At: MARIAN, NA. 407 / Pl: ~ce / E: mocan¹ + -că] 1 Femeie originară dintr-o regiune de munte, în special din Transilvania Si: (reg) mocăniță, munteancă (1). 2-3 (Soție sau) fiică de mocan¹ (1). 4-5 (Reg) Mocănească (13-14). 6 (Arg; iuz) Bancnotă de 500 de lei, cu chipul unei țărănci pe una dintre fețe, în circulație pe teritoriul țării noastre în prima jumătate a sec. XX Si: (arg) mocăncuță (7), țărancă, țărăncuță.

MOCANCĂ, mocance, s. f. 1. Soție sau fiică de mocan; femeie originară din Transilvania. Întind mîinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cîrciumarului. STANCU, D. 133. 2. (La sg. art.) Numele unui dans popular. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei, cînd tinerii. jucau de rupeau pămîntul. ȘEZ. XII 31.

MOCANCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei).

MOCANCĂ ~ce f. 1) Locuitoare din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania; mocăniță. 2) Soție sau fiică a mocanului; mocăniță. /mocan + suf. ~că

mocancă s. f., g.-d. art. mocancei; pl. mocance

mocancă s. f., g.-d. art. mocancei; pl. mocance

mocancă s. f., g.-d. art. mocancei; pl. mocance

MOCANCĂ s. 1. (reg.) mocăniță, munteancă. (~ din Țara Bârsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.)

MOCANCĂ s. v. țărancă, țărăncuță.

MOCANCĂ s. 1. (reg.) mocăniță, munteancă (~ din Țara Bîrsei.) 2. (art.) mocăneasca (art.). (Dansul popular numit ~.)

mocancă s. v. ȚĂRANCĂ. ȚĂRĂNCUȚĂ.

MOCÁNCĂ s. f. 1. Femeie originară dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania), (regional) mocăniță (1), munteancă (1);. soție sau fiică de mocan¹ (1). În Dobrogea sînt mocance destule. MARIAN, NA. 407. Portul mocancelor se remarcă prin simplitatea lui. GR. S. VI, 69. ; Întind mîinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cîrciumarului. STANCU, D. 133. 2. (Regional) Mocănească. V. m o c ă n e s c. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei, cînd tinerii cu mîndruțele, mînă în mînă, jucau de rupeau pămîntul, Șerban . . . începea să le strige. ȘEZ. XII, 31, cf. PAMFILE, J. I, 127.3. (Argotic; ieșit din uz) Bancnotă de 500 de lei, cu circulație pe teritoriul țării noastre în prima jumătate a secolului al xx-lea (care avea pe una dintre fețe chipul unei țărănci); (argotic) țărancă, țărăncuță, mocăncuță (3). Cf. GR. S. VII, 120, ALR II 4 277/605. – Pl.: mocance. – Mocan¹ + suf. -că.