opțiuni

3 definiții pentru molări

Explicative DEX

molări v [At: CALENDARIU (1844), 68/20 / Pzi: ~resc / E: molărai] (Reg) 1 vt A picta. 2-3 vtr A (se) fotografia.

Regionalisme / arhaisme

molări, molăresc, vb. IV (reg.) a zugrăvi, a fotografia.

Tezaur

MOLĂRÍ vb. IV = mălări1. Cf. CALENDARIU (1844), 68/20. Unii molăresc sobele. CHEST. II 33/5. Icuana-i molârită cu sfînț. ALR II/I MN 142, 3 912/36, cf. ALRM II/I h 385/27, 29, 36, 76, bl vi, 180. Am chemat un meșter să-mi molărească casa. MAT. DIALECT, I, 182, cf. 285. ♦ A fotografia. Cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 20, LEXIC REG. 119. ◊ R e f l. Toți m-or întrebat. . . cum te-i molărit cu mine. BL XIII, 116. Ne-am molărit pentru buletin. CV 1950, nr. 4, 45. – Prez. ind.: molăresc.

Intrare: molări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • molări
  • molărire
  • molărit
  • molăritu‑
  • molărind
  • molărindu‑
 singular plural
  • molărește
  • molăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • molăresc
 (să)
  • molăresc
  • molăream
  • molării
  • molărisem
a II-a (tu)
  • molărești
 (să)
  • molărești
  • molăreai
  • molăriși
  • molăriseși
a III-a (el, ea)
  • molărește
 (să)
  • molărească
  • molărea
  • molări
  • molărise
plural I (noi)
  • molărim
 (să)
  • molărim
  • molăream
  • molărirăm
  • molăriserăm
  • molărisem
a II-a (voi)
  • molăriți
 (să)
  • molăriți
  • molăreați
  • molărirăți
  • molăriserăți
  • molăriseți
a III-a (ei, ele)
  • molăresc
 (să)
  • molărească
  • molăreau
  • molăriră
  • molăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)