7 definiții pentru momic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
momic sn [At: SĂGHINESCU / V: monic / Pl: ~ice / E: nct] 1 (Reg) Ridicătură de pământ de dimensiuni variate Vz deal, delușor, dâmb, mușuroi. 2 (Atm) Omușor.
momíc n., pl. e (cp. cu rus. hólmik, dim. d. holm, și cu rom. colnic). Fig. Gorgan mare saŭ holm maĭ mic, țiclăŭ. – Pop. moñic (Șez. 30, 168). V. runc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
monic sm vz momic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOMIC s. v. rinichi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
momic s. v. RINICHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
momic, momice, s.n. (reg.) gorgan mare, hâlm, delușor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOMÍC s. n. (Regional) 1. Ridicătură de pămînt de dimensiuni variate. V. d e a l, d e l u ș o r, d î m b, m u ș u r o i. Cf. SĂGHINESCU, ap. PASCU, C. 180, SCRIBAN, D. Se duce pe monicu ceala. ȘEZ. XVIII, 168. 2. (Anat.) Omușor (Ștefăneștii de Sus-București). ALRM II/I h 76/769. – Pl.: momice. - Și: monic s. n. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |