momire sf [At: BOLLIAC, ap. DDRF / Pl: ~ri / E: momi] (Rar) 1 Atragere prin vorbe sau gesturi măgulitoare etc. Si: (rar) momitură (1). 2 Seducere. 3 Atragere a cuiva de parte sa. 4 Determinare a cuiva să meargă undeva. 5 Ademenire a peștilor sau vânatului cu momeală (4-5). 6 Liniștire pentru scurt timp.

momire (rar) s. f., g.-d. art. momirii; pl. momiri

momire (rar) s. f., g.-d. art. momirii; pl. momiri

momire s. f., g.-d. art. momirii; pl. momiri

MOMIRE s. v. înșelare.

momire s.f. 1 ademenire, amăgire, înșelare¹, înșelăciune, înșelătorie, mistificare, păcăleală, păcălire, păcălit¹, trișare, <livr.> iluzionare, <rar> trișaj, trișerie, <pop.> amăgeală, momitură, <fam.> fentă, fraiereală, prostire¹, prostit¹, țepuire¹, <înv. și reg.> celușag, prilestire, șuteală¹, <reg.> celuială, celuire, cribdă, mâgliseală, mâglisire, păcală, tășcare, tășcătură, <înv.> amăgie, dezmântare, înceluială, înceluire, îngânătură, înșelătură, lâncotă, măglisitură, sminteală, uluire, <fig.> îmbrobodire, orbire, <fig.; fam.> carotă, pingelire, pingeluială, pingeluire. Momirea persoanelor în vârstă cu promisiuni mincinoase a devenit o modă. 2 ademenire, amăgire, atracție, ispită, ispitire, seducere, seducție, tentație, <pop.> momitură, <înv. și reg.> sminteală, <reg.> ademană, ademeneală, <înv.> blaznă, celuire, celuitură, iscușenie, ispiteală, ispitină, ispititură, năpastă, săblaznă, <fig.> nadă¹, <fig.; înv.> aromeală, aromire, înfrângere. Oferta de vacanță este doar o momire.

MOMIRE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

MOMÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a m o m i și rezultatul ei; (rar) momitură (1). Cu momiri de niște privilegiuri. BOLLIAC, ap. DDRF, cf. PONTBRIANT, D., LM. - Pl.: momiri. – V. momi.