MONETAR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S. m. (Rar) Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.

monetar, ~ă [At: ASACHI, I. 214/1 / V: (înv) ~edar / Pl: ~i, ~e / E: fr monétaire] 1 a Care se referă la monedă (1). 2 a Care aparține monedei (1). 3 a Specific monedei (1). 4 a Care provine de la monedă (1). 5 a Care se referă la baterea de monedă (2). 6 sm Persoană care lucrează la baterea de monede. 7 sn Tabel în care se specifică pe categorii numărul de monede care alcătuiește o sumă de bani. 8 sn (Fin) Inventar al banilor, pe fișicuri. 9 sn Total al încasărilor realizate de un casier, un taxator etc. în cursul unei zile de muncă, așezați după categorii de bani.

MONETAR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S. m. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire.

MONETAR², -Ă, monetari, -e, adj. De monedă, care se referă la monedă. Reformă monetară.

MONETAR, -Ă adj. De monedă, referitor la monedă. // s.n. Inventar al banilor sortați după valoare întocmit de un casier la predarea casei. [Cf. fr. monétaire, lat. monetarius].

MONETAR, -Ă I. adj. referitor la monedă. ♦ sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat. II. s. n. inventar al banilor sortați după valoare, întocmit de un casier la predarea casei. (< fr. monétaire)

MONETAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de monedă; propriu monedei. 2) Care ține de circulația banilor și de bani în general. * Reformă ~ă schimbare a banilor. /<fr. monétaire

monetar a. relativ la monede: sistemă monetară.

*monetár, -ă adj. (lat. monetarius). Relativ la monete: sistema monetară franceză.

monedar, ~ă a vz monetar

șarpe monetar sint. s. (ec., fin.) Limite, socotite normale, ale fluctuației cursului pentru un ansamblu de monede ◊ „Agenția France Presse transmite numeroase reacții față de retragerea francului din sistemul monetar al flotării concertate [...] Comisia C.E.E., întrunită luni la Bruxelles, a luat în dezbatere problema retragerii francului din «șarpele monetar».” R.l. 17 III 76 p. 6. ◊ „Este semnificativ că în R.F.G. cercuri influente se pronunță tot mai limpede în favoarea renunțării la «șarpele monetar», menținerea lui devenind prea costisitoare pentru economia vest-germană [...] Ziarul «Les Echos» consideră că preocuparea principală nu trebuie să constea în a salva ceea ce comentatorul numește «celebra reptilă monetară» ci de a se trece la o veritabilă reformă monetară.” R.l. 20 X 76 p. 6. ◊ „Suedia a anunțat devalorizarea coroanei cu 10 la sută și ieșirea din acordul «șarpele monetar» vest-european, acord destinat să reprezinte prima etapă a unei Uniuni monetare și economice vest-europene.” R.l. 30 VIII 77 p. 7; v. și Sc. 12 I 77 p. 6 (calc. după fr. serpent monétaire; PR 1972)

monetar¹ adj. m., pl. monetari; f. monetară, pl. monetare

monetar¹ adj. m., pl. monetari; f. monetară, pl. monetare

monetar adj. m., pl. monetari; f. sg. monetară, pl. monetare

MONETÁR, -Ă (< fr.) adj., s. n. 1. Adj. Care aparține monedei (1), privitor la monedă. ◊ Sistem m. = a) ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat; b) formă timpurie (sec. 15) a mercantilismului. ◊ (CONT.) Active și pasive monetare = disponibilități bănești deținute de o întreprindere, ca și creanțele și datoriile către furnizori și creditori care trebuie să fie încasate și respectiv plătite, cu o sumă de bani fixată sau determinabilă. ◊ (FIN.) Masă m. = totalitatea activelor care pot fi utilizate ca mijloace de plată pentru cumpărarea de mărfuri și pentru plata datoriilor, pe teritoriul unei țări. Elementele principale ale m.m., incluse în funcție de gradul lor de lichiditate în mai multe componente, numite agregate monetare, sunt: numerar în afara sistemului bancar, disponibilități la vedere, economii ale populației, depozite în lei pe termen și condiționate, depozite în valută are rezidenților. ◊ (FIN). Bază m. = totalitatea activelor cu grad ridicat de lichiditate care constituie o mărime controlabilă, formată din următoarele componente: numerar în afara sistemului bancar, rezervele băncilor păstrate la Banca Centrală și numerarul din casieriile băncilor. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe cupiuri și monede (numărul bucăților din fiecare fel, sume parțiale și totalul sumei).

FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL (F.M.I.; în engl.: Internațional Monetary Fund – I.M.F.), agenție specializată guvernamentală (din 1947) în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Washington (S.U.A.), creată la 27 dec. 1945 în urma Conferinței de la Bretton Woods din 22 iul. 1944 (își începe activitatea la 1 mart. 1947), în scopul promovării cooperării în sectoarele monetar și al stabilității valutare, prin acordarea de împrumuturi țărilor membre care evidențiază un deficit al balanței de plăți. F.M.I. are 183 state membre (2002), printre care și România (din 9 dec. 1972).

MONETAR adj. bănesc. (Reformă ~.)

MONETAR adj. bănesc. (Reformă ~.)

MONETAR, -Ă adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care se referă la monedă. Cf. NEGULICI. Criza monetară ce sfîșie societatea întreagă. FILIMON, O. II, 241, cf. ȘĂINEANU, D. U., DDRF. [Banca de stat] dirijează creditele de acord cu. . . politica monetară stabilită de Consiliul de Miniștri. LEG. EC. pl. 181. Reforma monetară din 1947 în țara noastră și însemnătatea ei economică. CONTEMP. 1948, nr. 112, 11/3. Aniversarea centenarului sistemului monetar național are loc în condițiile muncii avântate, desfășurate de întregul nostru popor. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 330. Legea monetară din 1867 a constituit un act patriotic. FLACĂRA, 1967, nr. 17, 10. Descoperiri de tezaure monetare romane făcute pe teritoriul țării noastre. ib. ◊ (Învechit) Hîrtie monetară = bancnotă. Introducerea hîrtiei monedare a partidei revoluționare. GM (1854), 79¹/19. ♦ Care se referă la baterea de monedă. Arta monetară dacică era total decăzută în această vreme, PÂRVAN, G. 604. 2. S. m. Persoană care lucrează la baterea de monede. Monetarul cel de căpitenie la Moscva au fost cunoscutul italian Aristotele de Bolonia. ASACHI, I. 214/1, Cf. NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU, LM, ALEXI, W., IORDAN, L. R. A. 162. Străvechi meșter monetar. FLACĂRA, 1967, nr. 17, 10. 3. S. n. Tabel în care se specifică numărul (pe categorii) de monede care alcătuiește o sumă de bani. 4. S. n. (Fin.) Inventar al banilor, pe fișicuri, întocmit de mînuitorii de bani. ♦ Totalul încasărilor realizate de un casier, un taxator etc. (în cursul unei zile de muncă), așezate după categorii de bani. O ajuta să facă monetarul abonamentelor. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 271. – Pl.: (1) monetari, -e, (2) monetari, (3, 4) monetare. – Și: (1, învechit) monedár, -ă adj. - Din fr. monétaire.