4 definiții pentru monologare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOLOGA, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.
MONOLOGA vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A MONOLOGA ~ghez intranz. A vorbi numai cu sine însuși; a vorbi în formă de monolog. /<fr. monologuer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monologa vb., ind. prez. 1 sg. monologhez, 3 sg. și pl. monologhează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: monologare
monologare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
monologa, monologhezverb
- 1. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: soliloca
- Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. PETRESCU, O. P. I 58. DLRLC
- Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108. DLRLC
-
etimologie:
- monologuer DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.