monstruozitate sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 731 / P: ~stru-o~ / Pl: ~tăți / E: fr monstruosité] 1 Ceea ce este ieșit din comun, anormal ca aspect, proporții etc., producând o impresie neplăcută, repulsie, groază etc. 2 Ceea ce este îngrozitor, oribil sau revoltător.

MONSTRUOZITATE, monstruozități, s. f. 1. Faptul de a fi monstruos, ceea ce este monstruos. Monstruozitate morală. 2. Grozăvie, cruzime. Această regretabilă monstruozitate s-a petrecut în București. ARGHEZI, P. T. 122.

MONSTRUOZITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este monstruos. ♦ Ceea ce produce groază, repulsie. 2. Grozăvie, neomenie, cruzime. [Pron. -stru-o-. / cf. fr. monstruosité].

MONSTRUOZITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie. 2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime. (< fr. monstruosité)

MONSTRUOZITATE ~ăți f. Caracter monstruos; spirit de monstru. [Sil. -stru-o-] /<fr. monstruosité

monstruozitate f. 1. caracterul celui monstruos; 2. lucru monstruos.

*monstruozitáte f. (d. monstruos). Caracteru de a fi monstruos: monstruozitatea unuĭ om, unuĭ fapt.

monstruozitate (desp. -stru-o-) s. f., g.-d. art. monstruozității; (fapte) pl. monstruozități

monstruozitate (-stru-o-) s. f., g.-d. art. monstruozității; (fapte) pl. monstruozități

monstruozitate s. f. (sil. -stru-o-), g.-d. art. monstruozității, pl. monstruozități

monstruozitate, -tăți.

MONSTRUOZITATE s. 1. v. monstru. 2. v. grozăvie.

monstruozitate s.f. I 1 (adesea ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) hâdoșenie, hidoșenie, monstru, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâțenie, <rar> schilodenie, <pop. și fam.> spurcăciune, <pop.> hâzenie, hâzime, potcă, stropșitură, <fam.> aschimodie, <înv. și reg.> urâciune, <reg.> bondriș, năhoadă, znamenie, <înv.> sluțire. 2 grozăvie, oroare, <pop. și fam.> grozăvenie, <înv. și reg.> strășnicie, <înv.> groznicie. Monstruozitatea faptei sale i-a șocat pe toți. II fig. (concr.; adesea constr. cu vb. „a spune”, „a afirma”, „a asculta”, „a crede”) aberanță, aberație, abnormitate, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, inepție, paradox, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie. Cei de față au ascultat enervați monstruozitățile pe care le-a susținut.

MONSTRUOZITATE s. 1. hidoșenie, monstru, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (O ~ de om.) 2. grozăvie, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.)

MONSTRUOZITÁTE s. f. Ceea ce este ieșit din comun, anormal ca aspect, proporții etc. (producînd o impresie neplăcută, repulsie, groază etc.); ceea ce este îngrozitor, groaznic, oribil sau revoltător. Parlamentul. . . a tractat cele mai multe din acestea pretensiuni ale episcopilor ca monstruozități și le-a respins. BARIȚIU, P. A. II, 731. Era o monstruozitate a vedea o nație întreagă în cumpănă a-și pierde ființa. NEGRUZZI, S. I, 278. Pe vară-sa, fiica lui Rareș, și-o luă femeie, zidind pe temelia acestor monstruozități un nou regim. HASDEU, I. V. 6. Glndul că nevastă-mea ar putea veni singură, în zorii zilei, acasă, mi se părea o monstruozitate rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 132. Această regretabilă monstruozitate s-a petrecut în București. ARGHEZI, P. T. 122. Războaie, care să depășească în monstruozitatea lor tot ce a înregistrat. . . istoria. CONTEMP. 1950, nr. 185, 3/3. ◊ (Prin exagerare) Un articol de jurnal pus în rime, o monstruozitate literară. MAIORESCU, CR. I, 41. – Pronunțat: -stru-o-. – Pl.: monstruozități. – Din fr. monstruosité.