6 definiții pentru morcoti
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
morcoti [At: PSALT. 225 / V: ~rfo~ / Pzi: ~tesc / E: ucr моркотити] 1 vi (Înv) A-și exprima nemulțumirea, murmurând, cârtind împotriva cuiva. 2 vt (Reg) A învinui. 3 vt (Reg) A cicăli.
morfoti v vz morcoti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
morcotésc v. intr. (rut. murkotiti, pol. markotać). Vechĭ. Mormăĭ, cîrtesc, bodogănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MORCOTI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
morcoti vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MORCOTÍ vb. IV. 1. I n t r a n z. (Învechit) A-și exprima nemulțumirea murmurînd, cîrtind împotriva cuiva. Și imputară (morcotiră D) în fsatele sale, nu ascultară glasul Domnului. PSALT. 225. Că-n samă cuvîntul nu-i băgară Si-n sălașele lor morcotiră. DOSOFTEI, PS. 369/21, cf. 472/14. 2. T r a n z. (Regional) A învinui; a cicăli. Badeo, nu știu ce om ești, De-așa tot mă morcotești. PAMFILE, C. Ț. 248, cf. id. J. II, 155, ALR I 1 334/217, 310, 573, A V 2. – Prez. ind.: morcotesc. – Și: (2) morfotí vb. IV. PAMFILE, J. II, 155. – Din ucr. моркотити.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||