6 definiții pentru mormântar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mormântar1 sn [At: F (1874), 305 / Pl: ~e / E: mormânt + -ar] (Înv) 1 Mormânt (1). 2 (Pex) Cimitir.

mormântar2, ~ă a [At: EMINESCU, G. P. 96 / Pl: ~i, ~e / E: mormântal css] (Rar) Mormântal (5).

Synonyms dictionaries

Synonyms and similar meaning words.

MORMÂNTAR s. v. cavou, criptă.

mormîntar s. v. CAVOU. CRIPTĂ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MORMÎNTÁR1 s. n. (Învechit) Cavou, criptă, mormînt (I 1); p. e x t. cimitir. Ei erau deja naintea mormîntariului care se întindea în capătul satului. F (1874), 305, cf. BARCIANU, ALEXI, W. – Pl.: mormîntare.Mormînt + suf. -ar.

MORMÎNTÁR2, -Ă adj. (Rar) Mormîntal (2). Din biserică s-auzea un cîntec încet, trist, mormîntar. EMINESCU, G. P. 96. – Pl.: mormîntari, -e. – De la mormîntal, cu schimbare de suf.

Intrare: mormântar
mormântar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormântar
  • mormântarul
  • mormântaru‑
plural
  • mormântare
  • mormântarele
genitiv-dativ singular
  • mormântar
  • mormântarului
plural
  • mormântare
  • mormântarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)