MOSTRĂ, mostre, s. f. 1. Exemplar luat dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mustră s. f.] – Din ngr. móstra.

mostră sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 97 / V: (înv; nrc) mons~, (îvr) mus~ (Pl și: muștre), mustru (Pl: mustri) sm, muștră / Pl: ~re / E: ngr μόστρα] 1 (Înv) Ceea ce servește sau poate servi ca obiect de imitație în privința formei, a alcătuirii Si: model (1), exemplu. 2 (Reg) Alesătură. 3 (Înv) Exemplu care merită să fie urmat, imitat Si: pildă. 4 (Ban; Trs, îf mustră) Tipar pentru pieptare Vz model. 5 Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care face parte Si: eșantion, (reg) modă¹ Vz probă. 6 (Îs) Târg de ~re Târg la care un stat, diverse întreprinderi etc. își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 7 Formă particulară care, prin însușirile sale, ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situație generală. corectat(ă)

MOSTRĂ, mostre, s. f. 1. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi își expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mustră s. f.] – Din ngr. móstra.

MOSTRĂ, mostre, s. f. 1. Cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material, sau un obiect dintr-o serie de obiecte de același fel, după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; probă, eșantion, model. O mostră de stofă. ◊ Tîrg de mostre = tîrg la care diferitele industrii își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 2. Fig. Exemplu, pildă, model. Am văzut pînă acuma cîteva mostre, pentru a înțelege felul cum critică d. Bogdan. GHEREA, ST. CR. II 15. – Variantă: (regional) mustră (COȘBUC, P. I 249) s. f.

MOSTRĂ s.f. 1. Parte dintr-o cantitate de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora. ◊ Tîrg de mostre = tîrg la care diferitele industrii își expun produsele spre a le face cunoscute. 2. (Fig.) Exemplu, pildă, model. < it. mostra, cf. germ. Muster].

MOSTRĂ s. f. 1. cantitate mică de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; eșantion. ♦ model. ◊ Târg de mostre = târg la care se expun mostre (1). 2. (fig.) exemplu, pildă. (< ngr., it. mostra)

MOSTRĂ ~e f. 1) Parte dintr-un material sau dintr-o substanță după care se poate stabili calitatea întregului; probă; eșantion. 2) Obiect care servește drept orientare pentru o reproducere sau o imitație; exemplu; model. /<ngr. móstra, germ. Muster

mostră f. probă, model (de stofă). [Nemț. MUSTER].

*móstră și (maĭ rar) mústră f., pl. e (ngr. móstra, it. mostra [d. mostrare, a arăta], de unde și germ. muster, ung. mustra, pol. mustra și musztra. V. mustru, monitor). Probă, bucată de marfă după care poțĭ aprecia restu mărfiĭ (fr. échantillon). – Vechĭ mustră și muștră (după pol. ung.) și mustru, muștru (după șmotru), exercițiŭ militar, șmotru, ucenie. Vechĭ muștră (după ung.), modă, model.

monstră sf vz mostră corectat(ă)

mustră² sf vz mostră

mustru¹ sm vz mostră

muștră¹ sf vz mostră

MUSTRĂ¹ s. f. v. mostră.

mostră-etalon s. f. Eșantion-model ◊ „Acțiunea inițiată în cadrul întrecerii [...] pentru obținerea de produse la nivelul mostrei-etalon.” Sc. 17 IV 62 p. 1. ◊ „[Se constată] diminuarea calităților inițiale ale unor produse ale industriei alimentare față de mostra-etalon, diversificarea prea lentă a unor sortimente ce pot fi folosite rapid în bucătărie (semiindustrializatele, ketering etc.) [...]” I.B. 6 V 74 p. 1 (din mostră + etalon)

mústră, V. mostră.

mostră (eșantion) s. f., g.-d. art. mostrei; pl. mostre

mostră s. f., g.-d. art. mostrei; pl. mostre

mostră s. f., g.-d. art. mostrei; pl. mostre

mostră

mostră, -tre.

MOSTRĂ s. v. exemplu, model, pildă.

MOSTRĂ s. 1. v. eșantion. 2. exemplu, model, probă, specimen, tip. (Iată mai jos câteva ~ de...)

mostră s. v. EXEMPLU. MODEL. PILDĂ.

MOSTRĂ s. 1. eșantion, model, probă, (reg.) modă. (O ~ dintr-un material.) 2. exemplu, model, probă, specimen, tip. (Iată mai jos cîteva ~ de...)

mustră (mustre), s. f. – 1. Mostră, eșantion. – 2. (Trans.) Exercițiu militar. It. mostra › germ. Muster și, de aici, mag. mustra, cu sensul al doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi, Dict., 146). Cu primul sens este dubletul lui mostră (mr. mostră), s. f. (probă), direct din it. sau prin intermediul tc. mostra, ngr. μόστρα (Graur, GS, VI, 330; Gáldi 212). Sensul al doilea (var. mustru și muștr, din rus. mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp. muestra „inspecție; trupe gata de inspecție”. – Der. mustrului (var. muștrului), vb. (a face exerciții), din mag. mostrálni; mustreală, s. f. (înv., exercițiu); mustruluială, s. f. (exercițiu).^[1]

MOSTRĂ s. f. 1. (Învechit) Ceea ce servește sau poate servi ca obiect de imitație în privința formei, a alcătuirii; model (1), exemplu. Să ne fac[ă] 25 mii de cuie de acest feli dup[â] cum trimisăi un cui de mustră (a. 1781). IORGA, S. D. VIII, 97. Luasă și ei oarișcari mostră di la piminteni (sfîrșitul sec. XVIII), BUL. COM. IST. II, 147. Au început a da boieriile și isprăvniciile, care ispravnici întîiași dată acest domn i-au scornit, aducînd această muștră din țara Românească (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 198/5, cf. LB, PONTBRIANT, D. Izvoade de covoară, chițeli și oprege, cătrințe frumoase etc. pentru împrumutare de a avea mustra de pre ele, se plătește cu cîte 5, 10, ba și cu 20 fl. pre răstimp de 10-15 zile, până-și țese sau lucră un ceva asemenea. LIUBA-IANA, M. 120. Ieri de către seară a plecat Simina Ca să duc-o mustră de cusut la Lina. COȘBUC, F. 102. ♦ (Regional) Alesătură (Cîlnic-Sebeș). A II 12. ♦ (Învechit) Exemplu care merită să fie urmat, imitat; pildă. Nici Rabelais, nici Malherbe, nici Pascal nu au cerut muștrii. . . , dar ei aveau talent. RUSSO, S. 66. Cultivarea inimii femeii, unde zace focul sacru carele face din femeie un esîmplu, un mustru de virtute și de fapte mărețe. SBIERA, S. 261. 2. (Prin Ban. și Transilv., în forma mustră) Tipar pentru pieptare. V. m o d e l (2). Cf. ALR II 6 627/27, 228, 365. 3. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care face parte; eșantion, (regional) modă¹ (4). V. p r o b ă. Monstrele de fier și cărbune de pămînt de la Bahna. IONESCU, M. 50, cf. PONTBRIANT, D. Lucrează . . . la alegerea tutunurilor de care au nevoie. . . cercetînd mostre, gustînd țigări. SADOVEANU, O. IX, 258. Stănică își făcu apariția. . . ca să-i arate o mostră de stofă de vară. CĂLINESCU, E. O.135. Mostra diferă de probă prin faptul că nu este supusă obligatoriu vreunei încercări. LTR². ◊ (Glumeț) Aștepta și un țigănuș, o mustră din izvodul celor două duzini de familii. PETRESCU, A. R. 41. Tîrg de mostre = tîrg la care un stat, diverse întreprinderi etc. își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 4. Formă particulară care, prin însușirile sale, ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situație generală; exemplu tipic. V-am lipit pe corectura a doua cîteva mustre din întîia: veți vedea și dv., la locurile însemnate cu un cerc roșu, că la corectura întîia acele greșeli nu existau. CARAGIALE, O. VII, 317. Am văzut pînă acuma cîteva mostre, pentru a înțelege felul cum critică. GHEREA, ST. CR. II, 15. Tot peisagiul apare dintr-o dată Ca o mostră stranie, Un început de danie Din nemurirea care ne așteaptă. CAMIL PETRESCU, V. 103. Iată, tovarășă Varlam, ai o mostră de felul cum noi, cei de la. conducere, susținem propriul nostru prestigiu. V. ROM. aprilie 1954, 12. – Pl.: mostre. - Și: (învechit și regional) mustră (pl. și muștre, ALR II 6 627/228), múștră, (învechit) monstră s. f., mustru (pl. muștri) s. m. – Din ngr. μόστρα, it. mostra. – Mustră, mustru < germ. Muster. – Muștră < magh. mustra.