8 definiții pentru motofurgonetă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOTOFURGONETĂ, motofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată; autofurgonetă. [Var.: motofurgonet s. n.] – Moto- + furgonetă.
motofurgonetă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: moto1- + furgonetă] Furgonetă autopropulsată Si: autofurgonetă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOTOFURGONETĂ, motofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată; autofurgonetă. [Var.: motofurgonet s. n.] – Moto1- + furgonetă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
motofurgonetă s. f. Vehicul carosat, pe trei roți, cu motor de motocicletă, cu ajutorul căruia se transportă bagaje, alimente ◊ „Distribuirea laptelui la domiciliu cu ajutorul motofurgonetelor într-unul din cartierele Capitalei.” Sc. 26 III 62 p. 1 (din moto- + furgonetă; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 234, Al. Graur în SMFC IV p. 83; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MOTOFURGONET s. n. v. motofurgonetă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOTOFURGONET s. n. v. motofurgonetă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MOTOFURGONET s.n. Autofurgon. [< moto- + furgonetă].[1]
- După alte surse: motofurgonetă — LauraGellner
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
motofurgonetă s. f., pl. motofurgonete[1]
- Var. motofurgonet — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOTOFURGONETĂ s. v. furgonetă.[1]
- Var. motofurgonet — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
motofurgonetă, motofurgonetesubstantiv feminin
- 1. Furgonetă autopropulsată. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: autofurgon autofurgonetă furgonetă
etimologie:
- Moto- + furgonetă DEX '09 DN