moșnenesc, ~ească a [At: IORGA, ap. DLR / Pl: ~ești / E: moșnean + -esc] 1-2 (Mun; în Evul Mediu) Care aparține moșnenilor (2-3). 3-4 (Mun; în Evul Mediu) Care se referă la moșneni (2-3). 5-6 (Mun; în Evul Mediu) De moșnean (2-3). 7 (Mol; în Evul Mediu Mol) Răzeșesc.

moștenesc, ~ească a [At: PISCUPESCU, O. 26/8 / Pl: ~ești / E: moștean + -esc] (Înv) Răzeșesc.

moșnenésc, V. moștenesc.

2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.

MOȘNENI vb. v. moșteni.