5 definiții pentru moștenie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moștenie sf [At: CORESI, EV. 296 / Pl: ~ii / E: moștean1 + -ie] (Înv) Moștenire (1).

moșteníe și -neníe f. Vechĭ. Moștenire, lucru moștenit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘTENIE s. v. moștenire, patrimoniu, succesiune.

moștenie s. v. MOȘTENIRE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOȘTENlE s. f. (Învechit) Moștenire (1). Acesta iaste moșteanul; veniți să ucidem el și vrem ținea moșteniia lui. CORESI, EV. 296, cf. 141, 155. Acel loc ce era să-l priimascâ de moștenie. N. TEST. (1648), 299v/11, cf. 182r/18, 297v/1. L-au lepădat tată-sâu de moșteniia împărăției. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 98^/26. – Pl.: moștenii.Moștean1 + suf. -ie.

Intrare: moștenie
moștenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moștenie
  • moștenia
plural
  • moștenii
  • moșteniile
genitiv-dativ singular
  • moștenii
  • moșteniei
plural
  • moștenii
  • moșteniilor
vocativ singular
plural