10 definiții pentru moțăitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOȚĂITURĂ, moțăituri, s. f. (Rar) Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.
moțăitură sf [At: SANDU-ALDEA / Pl: ~ri / E: moțăi1 + -itură] Moțăială (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOȚĂITURĂ, moțăituri, s. f. Moțăială. [Pr.: -ță-i-] – Moțăi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MOȚĂITURĂ, moțăituri, s. f. Moțăit. El răspunse cu o moțăitură ușoară din cap. SANDU-ALDEA, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moțăitură (rar) (desp. -ță-i-) s. f., g.-d. art. moțăiturii; pl. moțăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moțăitură (rar) (-ță-i-) s. f., g.-d. art. moțăiturii; pl. moțăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moțăitură s. f. (sil. -ță-i-), g.-d. art. moțăiturii; pl. moțăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOȚĂITURĂ s. v. ațipire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOȚĂITURĂ s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOȚĂITURĂ s. f. Moțăială. El răspunse cu o moțăitură ușoară din cap. SANDU-ALDEA, ap. CADE. – Pl.: moțăituri. – Moțăi1 + suf. -tură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mo-ță-i-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
moțăitură, moțăiturisubstantiv feminin
-
- El răspunse cu o moțăitură ușoară din cap. SANDU-ALDEA, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Moțăi + -tură. DEX '98 DEX '09