10 definiții pentru mucegăire
Explicative DEX
MUCEGĂIRE, mucegăiri, s. f. Acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire. – V. mucegăi.
MUCEGĂIRE, mucegăiri, s. f. Acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire. – V. mucegăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mucegăire sf [At: MACEDONSKI, O. I, 184 / V: (reg) ~cig~ / Pl: ~ri / E: mucegăi] 1 Acoperire cu un strat de mucegai (1) Si: mucezeală (1), mucezime, mucezire, mucezit1 (1), mucureală. 2 (Rar; ccr) Strat de mucegai (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCEGĂIRE, (rar) mucegăiri, s. f. Acțiunea de a (se) mucegăi; mucegai. Mucegăirile-nverzite îmbracă jgheaburile mute. MACEDONSKI, O. I 184.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucigăire sf vz mucegăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mucegăire s. f., g.-d. art. mucegăirii; pl. mucegăiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucegăire s. f., g.-d. art. mucegăirii; pl. mucegăiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucegăire s. f., g.-d. art. mucegăirii; pl. mucegăiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MUCEGĂIRE s. mucezire, mucezit. (~ unui aliment.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCEGĂIRE s. mucezire, mucezit. (~ unui aliment.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MUCEGĂÍRE s. f. Acțiunea de a (se) m u c e g ă i; mucezire, (rar) mucezit1. (F i g.) Lipsa criticii și autocriticii dă naștere la stagnare, la mucegăire. LUPTĂ DE CLASĂ, 1953, nr. 8, ♦ (Rar; concretizat) Strat de mucegai (1). Mucigăirile-nverzite îmbracă jgheaburile mute Cu florile lor nentrecute. MACEDONSKI, O. I, 184. – Pl.: mucegăiri. – Și: (regional) mucigăíre s. f. – V. mucegăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mucegăire, mucegăirisubstantiv feminin
-
- Mucegăirile-nverzite îmbracă jgheaburile mute. MACEDONSKI, O. I 184. DLRLC
-
etimologie:
- mucegăi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.