mucezeală sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~eli / E: mucezi + -eală] 1 Mucegăire (1). 2 (Ccr) Mucegai (1). 3 (Trs) Cocleală care acoperă un vas de cupru sau de alamă. 4 (Reg) Boală de care suferă albinele din cauza umezelii stupului Vz muced (11). 5 (Bot; reg) Firicică {Filago germanica).

MUCEZEALĂ s. f. Faptul de a mucezi; starea lucrului mucegăit; mucegăire, mucegai.

MUCEZEALĂ ~eli f. 1) v. A MUCEZI. 2) Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai. /a mucezi + suf. ~eală

mucezeală f. mucegaiu.

mucezeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a mucezi. Mucegaĭ.

mucezeală s. f., g.-d. art. mucezelii; pl. mucezeli

mucezeală s. f., g.-d. art. mucezelii; pl. mucezeli

mucezeală s. f., g.-d. art. mucezelii; pl. mucezeli

mucezeală, -zeli.

MUCEZEALĂ s. v. mucegai.

MUCEZEALĂ s. v. firicică.

mucezeală s. v. FIRICICĂ.

MUCEZEALĂ s. mucegai, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

MUCEZEÁLĂ s. f. 1. Faptul de a (se) m u c e z i; (concretizat) mucegai (1); (rar) mucezitură, (regional) mucoare (1), mucureală, (neobișnuit) mucezime. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., COSTINESCU, DAMÉ, T.₂ 41, PĂCALĂ, M. R. 26. Gura-i pute-a rîncezeală -Și trupul a mucezală. MARIAN, SA. 87. [Vinul face] un fel de mucezală. ALR SN I h 244/141. ♦ P. e x t. Igrasie. Cf. CHEST. II 386/6, ALR SN III h 847/235, 325. ♦ (Prin nordul Transilv.) Cocleală care acoperă un vas de cupru.sau de alamă. [Căldarea] capătă mucezeală. ALRM SN I h 387/219, cf. ALR SN II h 578/219, 272, 325. 2. (Regional) Boală de care suferă albinele din cauza umezelii stupului. V. m u c e d (II). [Beteșugurile] ceale mai reale și stricătoare albinelor . . . sînt acestea: întîiu foamea, deci albinele ceale jefuitoare, mucezeala și moliile. TOMICI, A. 156/9, cf. com. din VAD-DIGHETUL MARMAȚIEI. ♦ „Umezeală pe care o sloboade viermuțul din larvă^” (Stejar-Lipova). CHEST. V1/27. 3. (Bot.; regional) Firicică (Filago germanica). Cf. BRANDZA, FL. 272. – Pl.: mucezeli. – Mucezi + suf. -eală.