8 definiții pentru mucezit (adj.)
Explicative DEX
MUCEZIT, -Ă, muceziți, -te, adj. Mucegăit. – V. mucezi.
MUCEZIT, -Ă, muceziți, -te, adj. Mucegăit. – V. mucezi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mucezit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: mucezi] Mucegăit (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCEZIT, -Ă, muceziți, -te, adj. Care a prins mucegai, care are mucezeală; mucegăit. Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă în băltoiul mucezit. ALECSANDRI, P. I 13. Iacă stăpînul călare Că-mi aduce de mîncare Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ANT. LIT. POP. I 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MUCEZIT adj. v. mucegăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCEZIT adj. mucegăit, mucezit, (rar) mucegăios, (reg.) mucegărit, (Olt. și Munt.) sfoiegit. (Aliment ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mucezít, -ă, muceziți, -te, adj. Mucegăit, alterat. – Din mucezi.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
mucezit, -ă, muceziți, -te, adj. – Mucegăit, alterat. – Din mucezi.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
MUCEZÍT2, -Ă adj. Mucegăit. Cf. LB, POLIZU. COSTINESCU. Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă In băltoiul mucezit ! ALECSANDRI, P. I, 13, cf. LM. Muriseră de-a rîndul. Și zăceau, mormane-nalte, galben-verde muceziți. MACEDONSKI, O. L, 76. Tot borș cu taracani, tot pîne mucezită . . . , Ce viață păcătoasă l CONTEMPORANUL, VI2, 288, cf. DDRF. Privii lung și jalnic cărțile . . . mucezite de umezeală. DEMETRESCU, O. 100. Că-mi aduce demíncare, Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ F i g. Felinarul funinginii împrăștia o lumină gălbuie mucezită. REBREANU, NUV. 262. – Pl. : muceziți, -te. – V. mucezi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mucezit, mucezităadjectiv
- 1. Mucegăit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mucegăit
- Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă în băltoiul mucezit. ALECSANDRI, P. I 13. DLRLC
- Iacă stăpînul călare Că-mi aduce de mîncare Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ANT. LIT. POP. I 57. DLRLC
-
etimologie:
- mucezi DEX '98 DEX '09