7 definiții pentru mucuri

Explicative DEX

mucuri1 vir [At: REV CRIT. III, 161 / V: ~cări, ~cori / Pzi: 3 ~rește / E: mucoare] 1-2 (Ban; Olt) A (se) mucegăi.

mucări2 v vz mucuri1

mucori v vz mucuri1

Sinonime

MUCURI vb. v. mucegăi, mucezi.

mucuri vb. v. MUCEGĂI. MUCEZI.

Tezaur

MUCURÍ1 vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. (Prin Ban. și Olt.) A (se) mucegăi. Pîinea s-a mucurit. REV. CRIT. III, 161, cf. CHEST. II 386/10. [Vinul] s-a mucurit. ALR SN I h 244. – Prez. ind. pers. 3: mucurește. – Și: mucări (ALR II/I MN 7, 6 847/836, LEXIC REG. 46), mucori (N. REV. R. VIII, nr. 6, 87) vb. IV. – V. mucoare.

MUCURI2 vb. IV v. mucări1.

Intrare: mucuri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucuri
  • mucurire
  • mucurit
  • mucuritu‑
  • mucurind
  • mucurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucurește
(să)
  • mucurească
  • mucurea
  • mucuri
  • mucurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucuresc
(să)
  • mucurească
  • mucureau
  • mucuri
  • mucuriseră
mucori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)