muflă [At: NICA, L. VAM. 163 / V: ~lu sn / Pl: ~le / E: fr moufle] 1 sf Încăpere a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereții refractari, în care materialul supus încălzirii nu vine în contact direct cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2 sn (Îs) Scripete ~lu Sistem de scripeți așezați pe același ax sau pe axe în prelungire Si: pastică.

MUFLĂ, mufle, s. f. 1. Recipient, vas sau cutie de diferite forme, cu pereți refractari, constituind încăperea unui cuptor industrial în care se introduce materialul pentru a nu ajunge în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere în timpul încălzirii. Cuptor cu muflă. 2. Dispozitiv constituit dintr-o carcasă, un cîrlig sau un inel de suspendare și din doi sau mai mulți scripeți, montați pe un ax sau pe două axe paralele.

MUFLĂ s.f. 1. Cameră cu pereți refractari a unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a nu intra în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Grup de mai mulți scripeți așezați pe același ax sau pe axe în prelungire, care formează o parte a palanului. [< fr. moufle].

MUFLĂ s. f. 1. cameră cu pereți refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a nu intra în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeți pe același ax sau pe axe în prelungire, care formează o parte a palanului. (< fr. moufle)

MUFLĂ ~e f. 1) Grup de scripeți ai unei macarale. 2) Cameră cu pereții refractari într-un cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a le feri de contactul direct cu sursa de încălzire. /<fr. moufle

muflu² sn vz muflă

muflă (desp. mu-flă) s. f., g.-d. art. muflei; pl. mufle

muflă (mu-flă) s. f., g.-d. art. muflei; pl. mufle

muflă s. f. (sil. -flă), g.-d. art. muflei; pl. mufle

MUFLĂ s. 1. (TEHN.) palan, scripete. 2. (MAR.) gruie, macara. 3. (TEHN.) pastică.

MUFLĂ s. 1. (TEHN.) palan, scripete. 2. (MAR.) gruie, macara. 3. (TEHN.) pastică.

muflă, mufle s. f. mână, palmă.

MÚFLĂ s. f. 1. Încăpere a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereții refractari, în care materialul supus încălzirii nu vine în contact direct cu combustibilul sau cu gazele de ardere. Cf. NICA, L. VAM. 163, DM, LTR², DER. 2. (Și, n., în sintagma scripete muflu) Sistem de scripeți așezați pe același ax sau pe axe în prelungire; pastică. Scripete muflu este un sistem de scripeți așezați pe aceeași brățară. . . , formînd un muflu. ENC. TEHN. i, 225. Muflele și palanurile, de care ne servim la ridicarea greutăților mari, sînt construite dintr-un număr mai mare de scripeți. CIȘMAN, FIZ. I, 65, cf. LTR ², DER. – Pl.: mufle. – Și: múflu s. n. – Din fr. moufle.