9 definiții pentru muguraș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUGURAȘ, mugurași, s. m. Diminutiv al lui mugur (1); mugurel. – Mugur + suf. -aș.
MUGURAȘ, mugurași, s. m. Diminutiv al lui mugur (1); mugurel. – Mugur + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
muguraș sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: mugur + -aș] 1-16 (Șhp) Mugur (1, 3-9) (mai mic) Si: mugurel (1-16).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUGURAȘ, mugurași, s. m. Diminutiv al lui mugur (1). (Cu sens colectiv) La pădure mi-a plecat Ca să taie muguraș Oilor și mieilor. TEODORESCU, P. P. 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muguraș s. m., pl. mugurași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muguraș s. m., pl. mugurași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muguraș s. m., pl. mugurași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUGURAȘ s. (BOT.) mugurel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUGURAȘ s. (BOT.) mugurel.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MUGURAȘ s. m. Diminutiv al lui m u g u r (1); mugurel (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, PONTBRIANT, D., LM. (Cu sens colectiv) Să taie mugurașiu Oilor Și mieilor. TEODORESCU, P. P. 204. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Din brațele ei, Eugenia rîse dintr-o dată către mine, c-un muguraș de dinte. SADOVEANU, O. XIV, 221. – Pl.: mugurași. – Mugur + suf. -aș.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
muguraș, mugurașisubstantiv masculin
-
- La pădure mi-a plecat Ca să taie muguraș Oilor și mieilor. TEODORESCU, P. P. 204. DLRLC
-
etimologie:
- Mugur + -aș. DEX '98 DEX '09