opțiuni
  • info

10 definiții pentru mugurel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUGUREL, mugurei, s. m. Muguraș. – Mugur + suf. -el.

MUGUREL, mugurei, s. m. Muguraș. – Mugur + suf. -el.

mugurel sm [At: ȘEZ. XX, 119 / V: (reg) muhu~ / Pl: ~ei, (reg, sn) ~e / E: mugur + -el] 1-16 (Șhp) Muguraș (1-16). 17 (Reg) Motiv decorativ cu care se împodobesc fețele cojoacelor, ale pieptarelor etc. 18 (Reg) Parte mai curată, mai aleasă a făinii Vz lamură.

MUGUREL, mugurei, s. m. Muguraș. Merge cucu și mi-o-ntreabă: De ce, mierlo, ești beteagă? Vino jos la izvorel Să mîncăm noi mugurel. HODOȘ, P. P. 92. ◊ (Poetic, în cîntece) Să te-alinte Moș-cuminte Și să-ți cînte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel. IOSIF V. 137.

muhurel sn vz mugurel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mugurel s. m., pl. mugurei, art. mugureii

mugurel s. m., pl. mugurei, art. mugureii

mugurel s. m., pl. mugurei, art. mugureii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUGUREL s. (BOT.) muguraș.

MUGUREL s. (BOT.) muguraș.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MUGUREL s. m. Diminutiv al lui m u g u r. 1. Cf. m u g u r (1). Cf. VASILIU, C. 143. Frunză verde mugurele, Pe deasupra casei mele Trece un cîrd de turturele. ȘEZ. XXII, 93. ◊ (Cu sens colectiv) Vino jos la izvorel, Să mîncăm noi mugurel. HODOȘ, P. P. 92. Te văd, bade, lîngă boi: Cum îi paști pe mugurel, Numai singur, singurel. BIBICESCU, P. P. 33. ♦ (Regional) Mîțișor de salcie (Nucșoara-Cîmpulung). Cf. ALRM II/I h 261/784. 2. (Regional) Cf. m u g u r (3). (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Taci, fiule, nu scînci, Că maica ție ți-o da Doauă mere, Doauă pere, Doauă țîțe mugurele. PAMFILE, CR. 69. 3. (Regional) Motiv decorativ cu care se împodobesc fețele cojoacelor, ale pieptarelor etc. (Rășinari-Cisnădie). PĂCALĂ, M. R. 515. 4. (Regional) Partea cea mai curată, cea mai aleasă a făinii. V. l a m u r ă. Mama, frămîntînd în albie nouă mugurele de la nouă feluri de făini, . . . răspunde. ȘEZ. XX, 119.Pl.: mugurei și (regional, n.) mugurele. – Și: (regional) muhurél s. n. VASILIU, C. 143. – Mugur + suf. -el.

Intrare: mugurel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mugurel
  • mugurelul
  • mugurelu‑
plural
  • mugurei
  • mugureii
genitiv-dativ singular
  • mugurel
  • mugurelului
plural
  • mugurei
  • mugureilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mugurel, mugureisubstantiv masculin

  • 1. Muguraș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muguraș
    • format_quote Merge cucu și mi-o-ntreabă: De ce, mierlo, ești beteagă? Vino jos la izvorel Să mîncăm noi mugurel. HODOȘ, P. P. 92. DLRLC
    • format_quote poetic (În cîntece) Să te-alinte Moș-cuminte Și să-ți cînte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel. IOSIF, V. 137. DLRLC
etimologie:
  • Mugur + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.