11 definiții pentru multiplicare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULTIPLICARE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.

MULTIPLICARE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.

multiplicare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: multiplica] 1 (Mat; rar) Înmulțire. 2 Sporire a numărului. 3 Creștere a cantității. 4 Creștere a intensității. 5 Creștere a valorii. 6 Reproducere grafică, mecanică, fotografică a unui original în mai multe exemplare. 7 (Rar) Reproducere a unui animal sau a unei plante.

MULTIPLICARE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire. După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204.

MULTIPLICARE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica].

*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

multiplicare (desp. -ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări

multiplicare (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări

multiplicare s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MULTIPLICARE s. 1. v. înmulțire. 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulțire, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MULTIPLICARE s. f. Acțiunea de a (s e) m u l t i p l i c a. 1. (Mat.; rar) Înmulțire. Cf. m u l t i p l i c a (1). Cf. NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU, DDRF. 2. Sporire (a numărului), creștere (a cantității). Cf. m u l t i p l i c a (2, 3). Lucrările pentru multiplicarea liniilor de metrou sînt în continuare. STANCU, U.R.S.S. 21. 3. Reproducere a unui original în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică. Cf. m u l t i p l i c a (4). S-a pus problema multiplicării. Ne trebuiau patru dosare. BARANGA, I. 204. A asigurat multiplicarea tuturor circularelor și instrucțiunilor. V. ROM. ianuarie 1954, 79. 4. (Rar) Reproducere, înmulțire (a unui animal sau a unei plante). Orice animal are ca note caracteristice mișcarea liberă, sensibilitatea . . . , multiplicarea. MAIORESCU, L. 118. – Pl.: multiplicări. – V. multiplica.

Intrare: multiplicare
multiplicare substantiv feminin
  • silabație: mul-ti-pli- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • multiplicare
  • multiplicarea
plural
  • multiplicări
  • multiplicările
genitiv-dativ singular
  • multiplicări
  • multiplicării
plural
  • multiplicări
  • multiplicărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

multiplicare, multiplicărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi multiplica DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.