11 definiții pentru multiplicare
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MULTIPLICARE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.
MULTIPLICARE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire, reproducere, multiplicație. – V. multiplica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
multiplicare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: multiplica] 1 (Mat; rar) Înmulțire. 2 Sporire a numărului. 3 Creștere a cantității. 4 Creștere a intensității. 5 Creștere a valorii. 6 Reproducere grafică, mecanică, fotografică a unui original în mai multe exemplare. 7 (Rar) Reproducere a unui animal sau a unei plante.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULTIPLICARE, multiplicări, s. f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire, sporire. După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MULTIPLICARE s.f. Acțiunea de a multiplica și rezultatul ei; înmulțire; multiplicație. [< multiplica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*multiplicațiúne f. (lat. multiplicatio, -ónis). Acțiunea de a multiplica, înmulțire. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
multiplicare (desp. -ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
multiplicare (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
multiplicare s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. multiplicării; pl. multiplicări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MULTIPLICARE s. 1. v. înmulțire. 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MULTIPLICARE s. 1. (MAT.) înmulțire, (înv.) multiplicație. (Operația de ~.) 2. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. reproducere. (~ unui afiș în mai multe exemplare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MULTIPLICARE s. f. Acțiunea de a (s e) m u l t i p l i c a. 1. (Mat.; rar) Înmulțire. Cf. m u l t i p l i c a (1). Cf. NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU, DDRF. 2. Sporire (a numărului), creștere (a cantității). Cf. m u l t i p l i c a (2, 3). Lucrările pentru multiplicarea liniilor de metrou sînt în continuare. STANCU, U.R.S.S. 21. 3. Reproducere a unui original în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică. Cf. m u l t i p l i c a (4). S-a pus problema multiplicării. Ne trebuiau patru dosare. BARANGA, I. 204. A asigurat multiplicarea tuturor circularelor și instrucțiunilor. V. ROM. ianuarie 1954, 79. 4. (Rar) Reproducere, înmulțire (a unui animal sau a unei plante). Orice animal are ca note caracteristice mișcarea liberă, sensibilitatea . . . , multiplicarea. MAIORESCU, L. 118. – Pl.: multiplicări. – V. multiplica.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mul-ti-pli-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
multiplicare, multiplicărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) multiplica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: augmentare multiplicație reproducere sporire înmulțire
- După aceea s-a pus problema multiplicării [dosarului]. Ne trebuiau patru. BARANGA, I. 204. DLRLC
-
etimologie:
- multiplica DEX '09 DEX '98 DN