12 definiții pentru multitudine

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULTITUDINE, multitudini, s. f. Mulțime (de oameni); număr mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezintă o problemă). – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.

MULTITUDINE, multitudini, s. f. Mulțime (de oameni); număr mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezintă o problemă). – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.

multitudine sf [At: MARIN F. 489 / Pl: ~ni / E: lat multitudo, -inis, fr multitude] (Udp „de”) 1 Număr mare Si: mulțime, pluralitate, (rar) pluritate. 2 Cantitate însemnată și diversă.

MULTITUDINE s. f. (Livresc, rar) Mulțime (de oameni); număr mare, cantitate impunătoare (de lucruri).

MULTITUDINE s.f. (Liv.) Mulțime; număr mare. [Cf. fr. multitude, lat. multitudo].

MULTITUDINE s. f. mulțime; număr mare ◊ aspect variat. (< fr. multitude, lat. multitudo)

MULTITUDINE ~i f. Cantitate mare de ființe, de obiecte etc., considerată ca un ansamblu; mulțime. /<lat. multitudo, ~inis, fr. multitude

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

multitudine s. f., g.-d. art. multitudinii; pl. multitudini

multitudine s. f., g.-d. art. multitudinii; pl. multitudini

multitudine s. f., g.-d. art. multitudinii; pl. multitudini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MULTITUDINE s. 1. v. mulțime. 2. v. complex.

MULTITUDINE s. mulțime, pluralitate, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MULTITUDINE s. f. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau în genitiv) Număr mare, cantitate însemnată (și diversă). Această multitudine de mici curanți. MARIN, F. 489. Multitudinea evenimentelor care-i reclamau imperios prezența. REBREANU, R. I, 185. Multitudinea de stele ce formează Calea Laptelui. ALAS 17 XI, 1935, 2/4, cf. BOGZA, C. O. 315. Multitudinea aspectelor realității. CONTEMP. 1950, nr. 179, 7/6. Romancierul a făcut o „selecție” în multitudinea de momente a desfășurării istorice. V. ROM. aprilie 1961, 146. – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.

Intrare: multitudine
multitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • multitudine
  • multitudinea
plural
  • multitudini
  • multitudinile
genitiv-dativ singular
  • multitudini
  • multitudinii
plural
  • multitudini
  • multitudinilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

multitudine, multitudinisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.