10 definiții pentru munteancă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUNTEANCĂ, muntence, s. f. 1. Femeie care face parte din populația Munteniei sau care este originară de acolo. 2. Femeie care locuiește la munte sau este originară de la munte. – Muntean + suf. -că.
munteancă sf [At: SADOVEANU, B. 66 / Pl: ~ence / E: muntean1 + -că] 1 Femeie originară de la munte (1). 2 Femeie care locuiește la munte (1). 3 Femeie originară din Muntenia. 4 Femeie care locuiește în Muntenia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNTEANCĂ, muntence, s. f. 1. Femeie care face parte din populația de bază a Munteniei sau care este originară de acolo. 2. Femeie care locuiește la munte sau este originară de la munte. – Muntean + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MUNTEANCĂ, muntence, s. f. 1. Femeie care locuiește la munte, de la munte. Femeie originară din Muntenia sau care locuiește în Muntenia. C-o grațioasă munteancă i se părea că vorbea. ALEXANDRESCU, M. 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNTEANCĂ ~ence f. 1) Femeie care face parte din populația de bază a Munteniei sau este originară din Muntenia. 2) Femeie de la munte. /muntean + suf. ~că
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
munteancă s. f., g.-d. art. muntencei; pl. muntence
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
munteancă s. f., g.-d. art. muntencei; pl. muntence
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
munteancă s. f., g.-d. art. muntencei; pl. muntence
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUNTEANCĂ s. v. mocancă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
munteancă s. v. MOCANCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F26) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
munteancă, muntencesubstantiv feminin
- 1. Femeie care face parte din populația Munteniei sau care este originară de acolo. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 2. Femeie care locuiește la munte sau este originară de la munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: mocancă
- C-o grațioasă munteancă i se părea că vorbea. ALEXANDRESCU, M. 210. DLRLC
-
etimologie:
- Muntean + -că. DEX '09 DEX '98 NODEX