murdări [At: ISPIRESCU, L. 350 / V: (reg) mâr~, ~ăli / Pzi: ~resc / E: murdar] 1-6 vtr A (se) umple de murdărie (2-4) Si: a (se) mânji, a (se) păta, (reg) a (se) mociocoși, (înv) a (se) murdăriși, a (se) murui¹ (3). 7 vt A face murdărie (4).

MURDĂRI, murdăresc, vb. IV. Tranz. A face murdar, a păta, a mîzgăli, a mînji; fig. a degrada. Bocancii plini de noroi murdăreau... pătura. DUMITRIU, N. 163. Da! ce-am văzut să-mi murdăresc mănușițele! ISPIRESCU, L. 350.

A MURDĂRI ~esc tranz. 1) A face să se murdărească; a păta; a mânji; a mâzgăli; a terfeli. 2) fig. (persoane) A pune într-o situație de inferioritate lezând demnitatea; a compromite; a umili; a înjosi. /Din murdar

A SE MURDĂRI mă ~esc intranz. 1) A deveni murdar; a se umple de murdărie; a se mânji; a se păta. 2) fig. A-și păta onoarea (prin atitudini sau fapte reprobabile); a se compromite; a se mânji. /Din murdar

murdărì v. a (se) face murdar.

mârdări v vz murdări

murdăli v vz murdări

murdărésc v. tr. (d. murdar). Fac murdar. Fig. Profanez: a murdări numele cuĭva. – Vechĭ murdarisesc și -ipsesc (ngr. murdarévo, aor. -árevsa).

murdări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, 3 sg. murdărește, imperf. 1 murdăream; conj. prez. 1 sg. să murdăresc, 3 să murdărească

murdări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, imperf. 3 sg. murdărea; conj. prez. 3 să murdărească

murdări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, imperf. 3 sg. murdărea; conj. prez. 3 sg. și pl. murdărească

MURDĂRI vb. 1. a (se) jegoși, a (se) mânji, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scârnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămânji, a (se) târnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (S-a ~ de tot pe haine și pe corp.) 2. v. păta.

MURDĂRI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.

murdări vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. NECINSTI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.

MURDĂRI vb. 1. a (se) jegoși, a (se) mînji, a (se) păta, (livr.) a (se) macula, (înv. și pop.) a (se) scîrnăvi, (pop.) a (se) îngăla, a (se) terfeli, (înv. și reg.) a (se) tăvăli, (reg.) a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămînji, a (se) tîrnosi, (prin Mold.) a (se) caciori, (Mold., Bucov. și Ban.) a (se) feșteli, (Munt. și Olt.) a (se) mărdăgi, (Transilv.) a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, (înv.) a (se) murdarisi. (S-a ~ de tot pe haine și pe corp.) 2. a (se) mînji, a (se) păta, a (se) umple. (S-a ~ de noroi, de cerneală.)

A (se) murdări ≠ a (se) curăța

MURDĂRI vb. IV. T r a n z. și r e f l. A (se) umple de murdărie (1, 2), a (se) face murdar, a (se) mînji, a (se) păta, (regional) a (se) murui¹ (3), a (se) mocicoși, (învechit) a (se) murdăriși. Ce-am văzut să-mi murdăresc mănușițele. ISPIRESCU, L. 350. Mustra pe moș Costache că se murdărește pe haine cu scrum de țigare. CĂLINESCU, E. O. I, 78. Le-am dat apă, pe care au murdărit-o numaidecît. BRĂESCU, A. 58. Băieți, nu vă băgați sub pat, că vă murdăriți. ALR II 3 209/537. A murdălit cămașa, ib. 3 363/762, cf. 3 363/769. O vacă murdară murdărește cireada toată. ZANNE, P. i, 686, cf. 695. ◊ F i g. De ce-ți murdărești sufletul, Ioane, cu asemenea prezumții scîrboase ? T. POPOVICI, S. 236. ♦ A face murdărie (2). Se vede însă că nu mi-am murdărit scăldătoarea cînd m-a vîrît bunică-mea întâi în ea. SADOVEANU, P. M. 186. – Prez. ind.: murdăresc. – Și: (regional) murdăli, mîrdări (ALR I 640/590, ALR II 3 209/537) vb. IV. – V. murdar.