10 definiții pentru muruit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MURUIT, -Ă, muruiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pereți) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. Murdar, mânjit. – V. murui.
muruit, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 20 / V: (reg) moroit / Pl: ~iți, ~e / E: murui1] 1 (D. pereți, pardoseli etc.; pex d. case) Lipit sau netezit cu muruială (1). 2 Văruit. 3 Colorat. 4 (Reg) Murdar (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MURUIT, -Ă, muruiți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. (Reg.) Murdar, mânjit. – V. murui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MURUIT, -Ă, muruiți, -te, adj. (Regional, despre pereți) Lipit cu lut. Șase bordeie muruite stăteau tupilate în fundul poienii. SADOVEANU, O. I 126. Un fulger scăpără și lumină pereții muruiți. id. ib. 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
moroit, ~ă a vz muruit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MURUIT adj. v. lipit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MURUIT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, spoit, văruit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MURUIT adj. lipit, (înv. și reg.) spoit. (Perete ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
muruit adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS. SPOIT. VĂRUIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
muruit, -ă, muruiți, -te, adj. – (reg.) 1. Tencuit. 2. Murdar. – Din murui.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
muruit, muruităadjectiv
-
- Șase bordeie muruite stăteau tupilate în fundul poienii. SADOVEANU, O. I 126. DLRLC
- Un fulger scăpără și lumină pereții muruiți. SADOVEANU, O. I 139. DLRLC
-
etimologie:
- murui DEX '98 DEX '09